Jucarii

     Este bine cunoscut ca toti copii se joaca cu jucariile care plac parintilor. Daca ai cumva un baietel ii cumperi masinute sau omuleti, il pregatesti cumva de ce va urma. Sa fie un barbat frumos cu trecere la dame si cu o masina scumpa de-aia jmechera. Dar ce te faci cand vine de la gradi si iti spune:
-Tati vreau si eu masina de gunoi si gunoaiele?!!!
-Pai nu avem destule prin curte ?! Ce vrei? Sa iti faci un mixt de gunoaie menajere, de resturi de legume si sosete rupte?
-A! Nu, tata! Nu de-alea.
-Dar de care?
Ca o paranteza am vazut mai nou ca al meu fiu se juca un joc de genul "happy poo junks" .
-Masina de gunoi si gunoaiele. De-aia de la Cora.

http://www.toycenter.ro/jucarii-figurine/trash-pack---masina-de-gunoi-p4857.html

     Si tot este bine decat..

     Este un ciocan Wolferin

     Daca ai fetita, ii poti lua un bebelus, o printesa, o sirena, o fetita si mai tarziu o pipita fardata agresiv pregatind-o pentru ziua in care va fi domnisoara
       

    

sau cel mai bine ii iei scule cu care sa se obisnuiaca pentru viitor: aragaz, masina de spalat, tel, polonic, s.a.m.d.

Liceul

     Intr-unul din weekend-uri am fost parte dintr-un noian de sentimente. Au fost sentimente de bucurie, de tristete, de emotia revederi cu cel cu care ai stat vreme de 4 ani umar la umar si care nu de putine ori ti-a fost aproape ca un frate/sora. Cata notalgie este in fiecare amintire!
     Anul acesta s-au implinit 20 de ani de cand am terminat liceul. Suna pretentios de mult. L-a prima strigare "20 de ani" a venit si intrebarea fireasca: "Dar eu cat am? 38". Nu. Nu se poate. Este prea mult. Am minte de 30 si asa ma simt, dar cred ca este ceva in neregula cu ceilalti. Apoi tipa ratiunea din mine care imi reaminteste ca am doi copii frumosi si o sotie cu mult mai inteleapta, ce face corectia abaterii cu multa rabdare. Am spus-o in gura mare: "Cred ca ar fi cazul sa nu se numeasca intalnirea dupa 20 de ani, ci suna mai bine intalnirea de 10+10 ani." Ceea ce categoric suna mai bine si sunt in grafic.
     Asadar imi iau inima in dinti si plec. Ajung in fata liceului unde recunoc o parte din colegi, pe diriga si cam atat. Contrar obiceiului am ajuns la timp si m-am pus pe strans maini si pupat pe obraz colegele, inclusiv pe cele care nu erau din clasa mea pentru ca trebuie spus nu suntem singuri. Mai era un grup, insa ei au implinit 35 de ani.
     Ne organizam si pornim catre laboratorul de fizica (clasa noastra este acum laborator de istorie) unde, desi diriga era de fizica, nu am intrat decat odata sa facem poze. Nostalgia este repede inlocuita de imaginea unei curatenii totale: totul sclipeste, pe lambriurile de pe pereti sunt foi ce stau prinse in pioneze. Groaznic!!! Oamenii astia ori sunt extrem de inlantuiti de frica dezastrului produs de ruperea sau mazgalirea unui afis ori bolnavi si nu au energie sa ajunga pana pe palier ori doar robiti de tot ce inseamna gadgetul din mana dreapta. In linistea ce se simte ca la ea acasa trecem pe langa cancelarie. Ce emotii intense traiam atunci cand se deschidea acea usa. Odata am stat 3 ore sa iau o adeverinta!!! Nu m-au chemat odata sa ma felicite, macar si pentru cat de inventiv in scuze puteam fi. De 3 ori am avut nota scazuta la purtare si tot de-atatea ori am stat ca un catel in fata usii sa astept verdictul. A venit si profu' de mate care nu m-a recunoscut si aratand catre elevul din album a scapat printre dinti: "Asta era o problema. Mare pocoste!". Acum am privit-o ca o gluma, insa in urma cu 20 de ani cadea cerul peste mine daca auzeam asa ceva. Ne-am prezentat cu totii si am povestit povestile liceului mai cu emotie, mai gatuit, mai cu drag, mai cu lejeritatea amintirii. Am plecat apoi spre o carciuma unde am povestit intamplari, dorinte, actiuni, realizari.
     Am plecat apoi acasa cu un gust salciu si cu dorinta sincera de a incerca sa rememorez cat mai mult din actiunile petrecute in liceu. Nostalgia ma ineaca intr-o stare in care nodul din gat nu imi permite sa vad lumea altfel decat notalgica si asta pana in clipa in care ajung in fata portii...bucuria copiilor ma readuce rapid in realul concretului. Sunt un nostalgic fericit ce este imbracat in energia a doi copii.

Plaja Vadu

     Sunt nascut si crescut in Bucuresti, fara bunici la tara, fara contacte cu ruralul decat prin scurtele iesiri la munte sau mare. Daca ma tai la deget nu curge sange, ci zeama de beton incins la 37 grade C.

     Nu am inteles niciodata atractia catre mare pe care am avut-o inca de mic. Este ceva visceral, iar atunci cand gandul prinde contur tot corpul se pregateste pentru experienta.

     Am plecat de curand intr-o aventura ce a avut rolul sa ma bucure total. Am auzit din intamplare, parca, de o plaja salbatica unde poti fi tu asa cum esti, fara conveniente, fara limite, fara jena si fara sfiosenia pudorii, doar tu si gandurile tale. Prin urmare, m-am suit in masina alaturi de doamna sufletului meu, si hai sa mergem in taramul viselor si gandurilor, Plaja Vadu.

     Ajunsi la granita firava intre civilizatia contemporana si natura tanara, frumoasa, nascuta din propria-i vointa, vie, dar inmarmurita de propria splendoare, am hotarat sa amplasam cortul ce va avea sa devina altarul momentelor de iubire nebuna, intensa, totala. Odata montat tot harnasamentul ne-am asezat pe scaune muti de preplinul de frumos: marea propunea valuri ce se miscau parca in reluare, vantul creea confortul unei temperaturi ideale, linistea gandului solitar te transfera in dimensiunea in care doar pacea si adevarul sunt realul ce te inconjoara.       

     Asadar, dupa o meditatie venita din inima sufletului fiecaruia, am indraznit sa sparg frumosul cu o intrebare: "Facem o baie?". Hainele au zburat de pe noi lasand in bataia soarelui trupurile goale de conveniente. Cel mai greu este pasul in care trebuie sa renuti la haine constient ca vei renunta la fals, la pudoare, la ruisine.

 

     De ce sa iti fie ruine cu tine? Doar tu esti cel mai bun produs al tau. Sa-ti fie rusine ca esti mama si sanii tai nu sunt fermi, dar mustesc de lapte? Sa iti fie rusine ca ai un corp rubenscian, cand tu l-ai costruit asa? Sa iti fie rusine ca ai un cos pe fund, de parca toata lumea se va impiedica de el? Sau oare sa iti fie jena de comentarilile celor din jur ca nu arati ca decupat din revista?? Cel mai probabil acestea se intampla atunci cand traiesti cu parerea "vecinului" ca litera de capatai. Marea ne-a spalat de caldura si tensiunea orasului, lasandu-ne sa iesim din cristelnita primordiala asemeni lui Adam si Eva.

 

     
     Este o plaja incremenita in timp, arida si alba, iar soarele o rasfata cum stie el mai bine, acum in luna suprematiei lui. Ne aruncam in iubire si ne defatam carnea cu toata gama de stimuli: miros, gust, auz. O iubesc!

     Avem timp si liniste sa putem vorbi depre noi, despre visuri, despre vin si metafizica.

     Seara ne cuprinde intr-o letargie rosie ce ne transforma intr-un somn adanc, profund, fara vise, dar incorjurat de urmele zambetului "pacatului" din timpul zilei.

     Noaptea a trecut, si soarele ne cheama la raport, iar apa marii ne aseaza pe plaja si cu drag ne primeste sa ii povestim dorinte, simtiri, iubiri. Din pacate va trebui sa plecam in furia orasului, sa redevenim aceiasi pe care cu 48 de ore in urma ii uitasem..

Motociclism - ziua 2 si ziua 3

     Ziua 2

     Daca este un an ploios si pleci in concediu iti asumi ca poate sa ploua in cele mai asteptate zile din an, dar atunci cand este un an secetos si ploua fix in cele 3 zile de concediu, te impaci mai  greu cu ideea. Fara indoiala este o doza de masochism in fiecare motociclist. Dupa 12 ore de stat in sa, un somn rapid si fara vise, sa apuci drumurile patriei cu dorinta de inca 12 ore, cu cerul mai “variabil” ca x-ul din ecuatie, este fara indoiala ori inconstienta, ori masochism, ori dor de duca. Dis de dimineata am facut planul ca nu cumva sa ne mai prinda noaptea pe drum. Aveam de facut aproape 500 km si drumul serpuia prin zona mediana a Romaniei fara a te putea oprii sau intoarce. 
     Asadar, am plecat si prima oprire a fost la Lacul Rosu, acolo unde se varsa autocarele doldora de oameni intre 10 tarabe cu suveniruri, kürtős kalács si mititei. Peisajul frumos, insa ca o tabara de tigani ce devoreaza tot ce este in jurul lor, tot asa si turistii sparg linitea, omoara natura cu mizerie si mai mult decat atat, 5 personaje cu spirit antreprenorial taie bilete de parcare pe pamant sau iarba, ca si cand ma-sa le-ar fi amenajat acolo cu multa truda. 
     Cheile Bicajului sunt minutate, te strecori pe sub munte si simti mirosul pietrei si bradului cum iti intra in creier. Stanca a lasat loc liber unei singure masini pe sens, asa ca o poti admira in toata splendoarea ei. 
     Lasam Cheile in urma, ajungem la baraj, unde dupa un plin si un Snikers plecam iar la drum, cu toate ca un motorist “true” ne avertizeaza ca in fata ploua. Un drum mai rau decat cel de la Bicaz la Vatra Dornei nu mi-a fost vreodata a umbla. Acolo gropile sunt de marimea unei roti de masina, atat ca marime, cat si ca adancime. Drumul acela arata ca o tabla darts dintr-un bar ieftin. Au fost portiuni in care am preferat mersul pe pamant pentru ca parea mai sigur decat pe asfalt. Peisajul era minunat, dar pentru mine lipsea cu desavarsire pentru ca aveam ochii atintiti in macadam ca nu cumva sa raman in Moldova. Si cum injuram drumul asta rau in gand, a inceput ploaia, si gandurile au prins sunet, insa doar din varful buzelor pentru ca aveam viziera deschisa intrucat nu puteam zarii nimic la 5 m in fata. Gandul mi-a zburat fara sa vreau la: “Oare ce poate fi mai rau?”, desigur excluzand accidentul sau pana. Si s-a putut. Dupa drumul prost si ploaie a inceput sa bata vantul in rafale. Se terminase padurea si acum batea vantul din toate directiile, iar eu eram echipat cu jeans-i. Toata apa ce se scurgea de pe geaca si rezervor se strangea temeinic intre picioarele mele. Din nou am gandit: "Ce mama dracu' poate fi mai rau?". Si a fost. Pe sens opus a venit un Jeep ce alerga de parca nastea barbatul de la volan (oamenii locului stiu ce masini sa isi cumpere) si fix in dreptul meu a calcat in groapa Marianelor si juma' din raul Bicaz s-a varsat in poala mea. Mi-am sters viziera, am inceput sa rad de teama ca nu cumva sa imi fuga gandul la: “Ce poate fi mai rau?”. Pana in Vatra Dornei nu a mai fost mult si de-acolo ne-am oprit intr-o benzinarie pentru a-mi scoate apa din cizme. In cizmele mele nu intra apa, dar nici nu iese. 
     PASUL TIHUTA. Cel mai frumos loc din toata excursia! Drumul se lasa usor stanga/dreapta, accelaratia parca te indemna la o valoare optima si bucuria condusului te acopera din casca pana in cizme. Probabil, de-asta iubesc motociclismul!
     Ajungem obositi in Cluj si dupa o plimbare cu un taximetrist haios, ajungem sa mancam la "Casa piratilor". Sunt atat de obosit incat nu vad decat patul si nu mai stiu povetea de pana la el.

Ziua 3

     Cluj-Bucuresti este un drum anost pentru mine, desi camarazii de drum sunt in extaz. Autostrada. Deci sa o gonim pe toata. Ii ajung din urma pe camarazi la benzinarie, unde tocmai ei au terminat cafeaua si plecam catre Ramnicu Valcea. Valea Oltului este aglomerata de nu ma vad printre masini si prin urmare imi urmez linistit calea intre un Logan si o Skodita. Din toata aceasta zi nu mi-au ramas in cap decat 3 lanuri de mac pe care imi pare rau ca nu le-am putut fotografia. 
     Am ajuns acasa obosit, dar nu suficient de obosit cat sa nu imbuteliez berea, ce intre timp se linistise si era pregatita de urmatoarea etapa. Asezatul in frigider. Am jucat copiii, am povestit cu nevasta si pe la 23:30 am ramas din nou singur cu gandurile mele si linistea unei case ce doarme linistita.  

Motociclism - ziua 1

       Motociclismul! Ce frumusete!!!

       Motoreta este ceva exotic in Romania si nu pentru ca Romania ar avea o clima ce nu ar permite statul in sa, ci mai ales pentru ca inca suntem considerati donatori de organe. Este foarte foarte adevarat ca ar trebui duse campanii de constientizare a pericolului la care te expui atunci cand calaresti printre masini de 150 de cai. Nu spun ca este un lucru rau, ci doar ca soferii atenti sau nu, nu te pot vedea. Exista o poveste cum ca fiecare motorist cade. Tot in poveste se spune ca exita 2 cauze mari pentru care cazi, ori este "conservarul" „bou”, ori esti tu „bou”. Ma inscriu cu succes la ultima. Am un motor Yamaha Virago 535, adica o motoreta cu locuri la geam. Mergi si uiti ca esti pe motor pentru ca peisajul ruleaza usor pe langa tine, gandurile se zbat in casca si functiile creierului se reduc la minim. Iti pierzi concentrarea mai ales daca pe unde mergi natura coboara asupra ta un verde crud ce peste toate mai si miroase a padure. Si uite asa cu mirosul de padure in nas, cu gandurile malaxate in casca de vantul ce suiera in urechi, te duci si te tot duci pana cand drumul se termina sau ca in cazul meu, coteste la stanga. Dar nu-i nimic, te ridici, te scuturi de praf, vefici motorul si pleci mai departe. 
     De curand am fost intr-o calatorie de 3 zile. Am pregatit-o adanc, cu treseu vazut pe google maps, cu timpi si kilometrii cronometrati atent. Bineinteles, cu nerabdarea voiajului, ne-am asigurat ca vom fi la timp la locul de intalnire, si anume o benzinarie din Pitesti, la ora 9:00. Dar un drum de 1500 de kilometrii nu putea incepe simplu, doar sa te sui pe motor si sa ii dai gaz, ci ca un facut, aproape intotdeauna incepe cu o maxima durere de burta. Asadar, cand toate astrele s-au aliniat am plecat catre Pitesti. Un drum plictisitor ca orice autostrada pe care o parcurgi cu maxim 130 km/h. Peste viteza asta, pe motorul meu este nevoie de un efort suplimentar ca sa te tii de coarne pentru a nu flutura ca drapelul pe castelul Bran. Din Pitesti am urmat traseul catre Brasov prin Campulung. Cand mergi cu masina nu realizezi frumusestea culoarului Rucar-Bran asa cum o constientizezi cand esti pe 2 roti. Drumul este rau plin de gropi astupate sau in lucru. Nu mi-a placut. Din Brasov lucrurile se schimba de parca ai fi in alta lume sau tara. Drumurile frumos asfaltate te plimba usor si lin. Asa te duce drumul pana aproape de Lacul Sf. Ana si de acolo mai departe catre Sighisoara. Ajungem in jurul orei 21 cand  nici hotelierii nu credeau ca mai venim si timpul incepe sa se contracte. Doar ce apuci sa imbuci ceva si gata e ora 23:55. Am sarit rapid in dus si apoi direct la somn dupa apoape 12 ore de stat in sa si 500 de kilometri luati in piept. Mai este si maine o zi tot de 12 ore si aproape 500 km.

Ardeiul iute

         Este o vreme rece si neprietenoasa. Ca urmare, am racit. Defapt nu am racit, ci am capatat o durere in gat maxima. M-am zvarcolit acum 2 nopti de parca aveam toate cutitele si smirghelul de pe lume infipte in gat. Dau cu ceai cald de tei, cu lapte cald, am dormit cu tantum verde sub perna, nimic nu a ajutat. 
         Colac peste pupaza a venit invitatia mamei de a cina la un restaurant din zona. Mai cu strangere de inima am acceptat si iata-ne in fata chelerului care ne intreaba ce dorim. Fericirea se citea pe chipul meu pentru ca "aflasem dintr-o carte" ca remediu natural este ardeiul iute. Prin urmare am luat mima de om serios si cer: "O tigaie picanta. Dar sti cum sa fie? Mai picant de-atat sa nu existe, sa scoti flacari pe nas si lacrimi de sinceritate." Nu m-am lasat si cand a plecat i-am reamintit ca trebuie sa fie neaparat lucrata cu ardei iuti dintr-aceia mici.  
          De ce ardeii iuti, mici sunt atat de rai (picanti)? Pai este simplu. Ardei este un substantiv de gen masculin (un ardei - doi ardei) si oare ce jignire mai mare este pentru un barbat decat sa ii spui ca o are micaaaa???? Va dati seama cata frustrare au strans in ei, timp de secole, de incearca sa se razbune odata in gura, cand ai impresia ca esti dragonul din Games of Thrones si a doua oara la iesire, cand rozeta e supraincinsa de iti vine sa ii dai cu crema de galbenele (doar este panaceu universal specializat in arsuri de gradul I sau II)?!
         Prin urmare iau tigaia picanta in primire si ma apuc sa mananc. Pentru cineva care nu a mancat pana acum foc, imi inchipui ca asa ar trebui sa se simta. La inceput este rece, apoi ustura de parca se varsa Vezuviul in gura ta, te trec transpiratiile reci, mai inbuci odata si apoi liniste, totul este anesteziat si pacea se instaleaza. Toate acestea pana la prima gura de vin. De-acum lucrurile sunt simple pentru ca te gandesti resemnat ca maine vei simti dragonul cu mot maro ce scoate flacari prin curul tau. Seara s-a incheiat cu gandul ca dimineata nu voi mai avea acea durere in gat. Culmea este ca imi trecuse si ca sa fiu sincer ma pregateam pentru a ma lepada de rau, purificat fiind de focul din cur... 

Limba Romana

"Limba romana este un organism viu, cu mecanisme de autoreglare" ce a reprezentat "subiectul" unor dezbateri academice. S-au scris si spus atatea despre geneza de nici nu mai stiu ce si cum, cum ca ar reprezenta bazinul lingvistic al zonei europene, cum ca ar fi formata din contopirea limbii latine cu cea daca. Adevarul este ca "Limba Romana" a fost creeata de o FEMEIE. Sa si explic (probabil ca deja cunosti dialogul):

-Ai ceva draga mea?

-Nu.

Peste 10 minute.

-Ai ceva draga mea ?

-NU am NIMIC, am spus!!!

Ca sa inteleg, daca nu ai nimic inseamna ca ai ceva!!!

"NU stiu NIMIC despre cheltuielile neprevazute, aparute asa dintr-odata",

"NU am fost NICIODATA in magazinul asta", desigur asta daca nu ai fost de mai multe ori 

si pot continua cu exemple de genul "NU vine NIMENI la noi".

Dar pe langa lipsa de logica au zapacit si simbolul masculinitatii, o pula-doua pule, genul feminin. De fapt, traind intr-o epoca profund patriarhala au ales modul cel mai simplu de demasculinizare si anume creind o denumire de gen feminin. In timp "savantii" cuprinsi de febra egalitatii intre sexe au asexuat total semnul masculinitatii si i-au oferit o forma de genul neutru, "un penis-doua penisuri". Dar si mai mult decat atat, atunci cand ceva este urat sau rau "e ca o pula", de parca bucuria colectiva, pula (atat pentru suportul de penis, adica barbatul, cat si gingasa primitoare) ar trebui ascunsa. De altfel, ca un heterosexual convins, nu pot aprecia frumusetea unei puli belite asa cum ma gudur cand vad un san dezgolit

Har

      Dumnezeu s-a trezit dimineata devreme, in a saptea zi si era bucuros de ceea ce infaptuise. Se uita in jur si vedea dimineata cum rasarea si cum toate fapturile revin in nebunia furibunda a vietii. Ca urmare a vazut un om si i-a spus:

-Auzi soarele cum sparge noaptea?

-Aud Doamne, a raspuns el.

-Auzi fumul caselor cum se imprastie in nori?

-Aud Doamne, a raspuns el.

-Auzi ciocarlia, insectele si fluturii cum zboara?

-Aud Doamne, a raspuns el.

-Auzi seva cum pulseaza in trunchiul stejarului acela batran?

-Aud Doamne, a raspuns el.

-Auzi animalele cum casca si cum se intind la soare?

-Aud Doamne, a raspuns el.

-Auzi omanenii cum incep sa miste, sa iubesca, si un miros de cafea proaspata cum te gadila pe nari?

-Aud si simt Doamne.

     Ei bine daca toate astea le simti e timpul sa mergi pe pamant unde ai sa compui cea mai frumoasa "oda a diminetii" si ii vei da numele de Rapsodia Romana, iar tu te vei numii George Enescu.

     E, acum Dumnezeu era incantat de alegerea facuta, insa parca nu era totul perfect pentru ca nu avea interpretul perfect. A ascultat El chemarea din sufletul fiecaruia si-a strans "uneltele" si iata ce a iesit:

http://www.youtube.com/watch?v=fwxuMDxT9Dw&feature=youtu.be


Ps. Daca vrei poti asculta in timp ce citesti .. pentru ca azi se implinesc 133 de ani de la nasterea lui George Enescu

Am fost la mare in Romania

      Am fost la mare.

   Da, am avut curaj si anul acesta sa plec pe litoralul romanesc, mai exact in 2 Mai. Pentru necunoscatori 2 Mai este un sat pe litoral, in apropriere de Vama Veche, putin frecventat de turisti, ce imbina intr-un mod bizar, doar de locanici stiut, masinile scumpe cu cocioabe de carpici.

Pentru cunoscatori este cu totul altceva, ESTE CEA MAI MARE GRADINITA IN AER LIBER. Este locul in care sotia nu se poate supara ca belesti ochii la tzatzele de langa cearceaful tau, pentru ca de "bretele" esti satul (ai si tu acasa) si nu reprezinta chiar ceva interesant decat pentru copii.

Este locul in care metamorfoza barbatului este completa. Femeia in momentul in care naste se transforma si asa ramane toata viata, apoi devine Mama; desigur cu toate bunele si rele ce decurg  de la sine. Barbatul insa se tine cocos, nu simte responsabilitatile atarnand pe umerii sai. Bineinteles, se considera in continuare SEXY, desi are burta mare si capul i-a iesit prin par pentru a arata lumii o chelie frumoasa sau dupa caz timid conturata. Nu spun ca increderea in sine este un lucru rau, insa de multe ori ridicolul afisat se invecineaza cu prostia. Dar sa revin. 2 Mai este zona de metamorfoza pentru barbati. Cum au pasit pe plaja tinand de mana "o printesa" de 2 ani devin alti oameni. Ca un exercitiu de imaginatie am sa va descriu un tablou. El 140 de kg, burta de parca a ascuns un pepene, ceafa lata de scoti de 25 de fripturi (dintr-acelea de Kaufland), inalt cam pe la 1,70 m, cu o cruce mare pe umar, tinand in mana o galetusa de plaja roz, cu colacul la subtioara si o boneta alba pe cap, tinand-o de mana pe EA, o nudista prin excelenta, ce are lopetica rosie ca singur accesoriu la parul blond carliontat. Cei doi merg pe plaja si cauta un loc bun pentru un castel, in care printesa sa aiba si scara ca sa poata cobori sa se plimbe pe faleza. Ei bine, locul acela este fix in fata unui sezlong ocupat de o babuta binevoitoare si plina de sfaturi: "Ce frumoasa este!", "Cat are?", "Cum?! Doar 2 ani?!", "Si doarme la pranz ?", "Mananca bine ?", "Sa ii dati vitamine, ca este cam slabuta si palida .. " si el "muntele" se uita lung la ea si politicos raspunde: "Sa vorbesc cu sotia mea, pentru ca ea stie ce si cum mai bine, eu doar am grija acum de ea."

Inafara teatrului in aer liber ce se desfasoara constant in fata ta, totul are specific romanesc: comerciantii ambulanti alearga cu porumb fiert si zmeura printre sezloange, mizeria lasata in urma de catre cei cu pretentii de litoral curat, berea la draught scumpa si proasta, lipsa unui dus de plaja si a unui grup sanitar.

Una peste alta comicul imi este mai drag decat "mizeriile astea ", astfel ca pentru la anul, cand fiica mea va implinii doi ani, incep sa ma pregatesc inca de pe acum sa imi intalnesc babuta amabila si a toate stiutoare.

Adaptare

M-am saturat pana peste cap de cuvantul "sanatos". Tot ce se intampla in jurul tau trebuie sa contina acest cuvant. Cateva exemple ar fi: "economia creste sanatos" sau tradus ar insemna ca nu se intampla nimic, ca esti in maro pana la gat si fata de cei asemeni tie tu, ca tara, ca guvernant, nu faci nimic.
"sa fi sanatos" in semn peiorativ ar cam fi " ma doare in cur de ce faci tu si nu imi mai pasa", in sensul brut s-ar traduce ca acum ceva nu este in regula insa pe viitor poate se rezolva ceva si asta doar daca iei pastile. Daca te uiti la TV vei observa ca 70 % din produsele la care se face reclama sunt produse farmaceutice sau suplimente alimentare. Parca toata tara asta e o tara de bolnavi, anemici si femei care nu stiu ce sunt alea tampoane. Toate femeile care au trait pana acum erau constipate si balonate, insa acum ca a aparut "Bifidus ActiRegularis" pot sta linisitite ca nu vor scapa intr-un moment neprielnic o flatulenta cu sonor. Dar starea asta de rau defapt a condus la basmele cu  "femeile au intotdeauna dreptate." Nimic mai gresit .

Femeia are intotdeuna dreptate. Lasa 2 femei daca se poate si de varste diferinte intr-o camera.in 30 min se vor certa si impaca de 10 si apoi cand pleaca se mai si pupa. Acum decand cu bifidus au uitat de aceste neajunsuri si in mod special ca daca mananca fasole se vor balona. O reclama absolut cretina te indeamna ,"Ia Bilomag Forte si nu vei rata niciun chef’’. Cu alte cuvinte daca esti student si "nu ai timp "de invatat pentru ca o tii in chefuri non-stop, ia Bilomag Forte si se rezolva …. Ma intreb daca pastilele sunt colorate in functie de materia pe care vrei sa o stii, adica matematica pastila rosie, chimie pastila galbena. Lasand la o parte reclamele, 50 % din talk-show-urile TV au ca tema sanatatea. Medicii sunt accesorii pentru ca prezentatoriii le stiu pe toate. Cele mai dragi emisiuni sunt acelea cu doc. Mencinicopschisi sfaturile lui. " Mancati 3 seminte si nu asa la gramada ci pe rand si la ore anume dupa are un pahar de apa si 30 min de sport." si veti fi sanatosi pentru ca altfel sar E-urile din tine ca paiele de la combina. Stiti de ce au murit dinozaurii?  Nu ca "cometa ", nu ca racire  globala si a aparut ice age, nu ca au luat un virus si au facut pneumonie , nu ca sau constipat si nu aveau bifidus pe vremea aceea si dintr-un motiv foarte simplu NU S-AU ADAPTAT. La fel si specia umana daca nu se va adapta va dispare chiar daca mananca 3 seminte si bea un pahar de apa ..

Sunt un batran liber ..

"Nu sunt un om liber pentru ca in mine este trecut, sunt experiente."
       Puritatea are forme multiple de exprimare precum sarutarea mamei are rol de apa vie, asa cum pentru mai toate mamele din ziua de azi este crema de galbenica: te arzi dai cu crema, te julesti te dai cu crema, ai o urticarie ii dai cu crema. Iubire turnata in galben si invaluita in atingere ce surprinde durererea si o ascunde de lacrimile din ochii fara riduri ai anilor cu o singura cifra.
      Nimic nu leaga mai profund, ca nostalgia unei povesti de dragoste, dintr-o primavara uitata in parfum de frezie, de ochii unei fete batrane.
     Nimic nu leaga mai profund, ca lacrima copilului julit in genuchi de vorba blanda a mamei.
     Nimic nu leaga mai profund, ca abandonul in bratele credintei de linistea inteleptului.
     Nimic nu leaga mai profund ca primul sarut furat, pierdut, simtit de rusinea recunostintei.
     Nimic nu leaga mai profund, ca privirea bolnavului de ochii asistentei. Bolnavul spera, se leaga de orice sclipire, farama de bunavointa din ochii si mintea ce incearca sa il vindece.
     Am privit sclipirea din ochii cainelui meu inainte sa moara. Nu era una speriata, ci linistita. Inevitabilul se producea si el stia asta, pentru ca, si pentru el batranetea era o serie de esecuri insumate in ceea ce denumim experienta.
     Si atunci:
"Daca vei sti sa faci dintr-un singur ceas si tinerete si batranete, nu vei mai avea teama de nici una din ele. Cand nici mediocritatea, nici perfectiunea, nici eroarea, nici certitudinea nu te mai intereseaza, atunci te-ai eliberat de aceste destine, pentru ca ai ramas numai tu insuti, fara batranete si fara moarte."

Poveste

Povesti, asta vindem cu totii. Sentimentele le oferi neconditionat, insa in mare masura astepti sa vina asupra ta, multiplicate. Astepti povestea, in cazul unora calul alb sau Ferrari rosu.
Cred cu tarie ca acel sentiment mai puternic decat iubirea este FRICA. Poate capata toate formele posibile: de intuneric, de singuratate, s.a.m.d si sa nu uit de viitor. Este increbil cum omul poate modela cu cele mai groaznice si perfide frustrari viitorul.
Era groaznic cand tata mergea la sedinta cu parintii si il asteptam acasa. " Vine tactu' acasa, il vezi tu pe dracu". Tot universul se misca incet, il asteptam sa vina acoperit in furia injectata de profesoara care ii spunea ca nu invat, ca fac, ca dreg si niciodata oricat de bun as fi fost la ceva tot nu era bine. Prin urmare, eu eram acasa, imi faceam tema, mancam si apoi asteptam. Dar asteptarea nu era simpla. Era imbracata in frica. Oricat de buna ar fi fost povestea, ea era gatuita de cele mai urate temeri ale mele, deci nu putea fi castigatoare.
Acum vorbesc oamenilor din calitatea de sa zic trainer. Fac un training mai repede tehnic, decat unul de comunicare. Daca reusesc sa le vorbesc oamenilor despre centralele din viata lor (le spun o poveste in care se regasesc partial) obtin o sala linistita si care e receptiva la nou, desi sunt obositi. Le vand povestea centralei lor sau a celei pe care o pot avea.
Nu vreau sa fie ca o morala, dar viata este scurta, insa putem sa o facem lata pentru a o povestii. Si daca te gandesti Sapanta are singurul cimitir vesel din lume din dorinta omului de a-si spune povestea. Si oare de ce sa spui o poveste lacrimogena pe care nimeni sa nu o placa si sa nu cauti zambetul din privirea cititorului?!

Dar poti oare avea povesti in tolba atunci cand tu traiesti pentru calculatoare, tabele, cod program, serviciu sau cred ca si mai naspa pentru a citii povestile altora de pe facebook?

Da bine

Urasc convenientele si stereotipurile, insa trebuie sa recunosc ca fac parte din viata si dau bine.
Ma tot intalnesc cu persoane ce la prima intalnire dupa ce se fac prezentarile, adica se spun nume ce le uiti de indata ce ai intors capul (este haios ca dupa ce a intors capul interlocutor sa il intrebi cum te cheama si sa il vezi cum schimba fete gratie penibilului in care se afla), spun" INCANTAT". Incantat de ce? Sau de cine? Nu am facut nimic special. Poate ai auzit povesti despre mine sau in cel mai bun caz am schimbat 2 vorbe la telefon, deci ce iti produce incantarea aia maxima de trebuie sa o si exprimi? Cred ca DA BINE.
Sa completam tabloul zic cu "Multumesc, dar nu trebuia!" Te duci la cineva si ii oferi un cadou, pentru ca asa se face.  E maxim atunci cand gazda ta e femeie, pentru ca pe langa flori nu poti sa iei o sticla de vin si sa scapi. Nu. Trebuie sa fie ceva: nu cosmetica pentru ca nu e urata (eventual o crema de sters ridurile, pentru ca acestea se aduna pe cale naturala ) sau batrana, nu mancare pentru ca nu e grasa si nu trebuie sa fie apropos, nu la cadouri siropoase, nu imbracaminte pentru ca atunci te-ai cacat in scaldatoare, poate fi mai mica sau mai mare si in abele cazuri e de rau, si prin urmare alergi ca nebunul dupa un cadou care sa te defineasca si sa isi aduca aminte de la cine il are. Ca o concluzie dupa ce ai alergat sa gasesti vaza perfecta, o inmanezi gazdei si iti spune "MULTUMESC! NU TREBUIA!". Bai nene eu simt ca inebunesc!
In fine. Te asezi la masa. O alta expresie total inutila "Pofta buna!". M-am asezat la masa imi era foame, ca de aia sunt acolo, deci nu am nevoie de pofta. Daca nu mi-ar fi foame probalil ca nu as manca sau poate ca gresesc... Pai imaginati-va urmatorul tablou:
o persoana mai durdulie sta in fata unei farfurii cu 2 frunze de salata (tine regim ca asa e la moda ), dar sta la masa cu colegii (socializeaza) ce au in fata mai un cartof prajit, o fripturica , o pizza ce miroase de innebunesti, mai o prajitura si apari TU, colegul amabil, ce ii urezi cu drag "POFTA BUNA!". Cam ce crezi tu ca e in sufletul ei ? "Pofta la 2 fire iarba sa ai tu de-acu' pana voi slabii eu!", insa pentru ca DA BINE iti raspunde "Multumesc!"
Condoleante in sensul cel pur al cuvantului inseamna: "Mărturie verbală de participare la durerea unei persoane căreia i-a murit cineva apropiat.". Intodeauna cand unui cunoscut ii moare cineva i se va adresa acest cuvant doar de dragul complezentei. Nu e nevoie sa faci asa ceva pentru ca toti stiu ce aplecare totala ai la suferinta celulait. Dar da bine.
Cred ca penibilul exprimat prin expresii ce dau bine ar trebui sa se opreasca prin folorirea de material cenusiu. Dar este foarte adevarat ca "numai idiot poate fi complet original" si atunci macar sa te feresti de ce iti "sugereaza" societatea.

Felicitari

Imi este somn. Ochii sunt uscati si ustura, ploapele sunt grele si apasa din ce in ce mai tare pe pedala somnului lin. Mi-am gasit un locsor placut, ascuns de lumina unde pot visa oricat si m-am lasat dus de val acompaniat de o respiratie sacadata in apropierea capului meu. E fiica mea. Incerc sa dorm alaturi de ea pentru ca daca ratez momentul, raman cu doar 4 ore de somn si azi. 
Am petrecut impreuna doar trei zile si deja am invatat cand ii este foame si cand trebuie doar imbracata in atentie. Asadar, sunt un bulgare de fericire adormit, ce asculta bucuria unei noi vieti ce isi croieste drum prin greutatile varstei si simt cum mi se relaxeaza mainile, picioarele, functii creierului scad la nivel subprimar, insa nu imi pierd ranjetul tamp pe care l-am capatat la nasterea Mariei. Ascult respiratia linistita si adorm usurel  intr-o canapea de copii (are lungime maxima de 1 m!?). Cand abia adormi suna telefonul pe care il ai langa tine in caz ca ar avea CINEVA nevoie de CEVA si tu esti singurul om din lume care il poate oferii. Este un prieten ce vrea sa te FELICITE.  Da!! Pai meriti sa fi felicitat. Ai avut un travaliu de 10 ore, ai fofo facuta zob de nu poti sa stai pe scaun, iar de mancat, mananci ca la picnic (adica in picioare), iti curg tatele de zici ca esti melc si lasi dare pe unde te duci, ai hormoni in tine cat un borcan de steroizi, deci da domne meriti sa fi felicitat. Si asa in treacat:
"Sotia ce face ? E bine? DA! E, nu acum, mai peste o luna dupa ce te refaci poate dai o bere in cinstea ficei tale si sa iti traiasca!"
Senzational, dar cam asa decurg 90% din apelurile primite: te felicita pe tine ca tata pentru realizarea avuta, pentru ca asa cum am spus meriti , intreaba de starea de sanatate a sotiei si bebelusului si la final "SA ITI TRAIASCA!" Hai sa indraznim mai mult si sa ii dorim sa fie FERICITA...

In asteptarea Mariei

          Poate cel mai frumos moment din istoria de aproape 100 de ani a unui om este acela cand asteapta un copil.
       Te pregatesti pentru acest moment in medie aproape 15 ani. La inceput iti faci o familie cu prietena din fata blocului ce vrea sa fie sotia ta si impreuna, pe covorasul ponosit pe care acum il consideri a fi casa ta, ai primul copil. E din carpa, cu ochii de plastic de un albastru intens pe care ti doresti in ascuns, si care spre fericirea ta nu are colici de nici o forma si nu plange de foame. Ii aduci "sotiei" bani (pentru ca noi barbatii trebuie sa mergem la servici si ele doamnele sa stea acasa cu bebele), adica frunze, dar nu orice fel de frunze pentru ca au invatat inca de mici sa fie mofturoase, si te asezi cu ea la masa, servesti noroi cu frunze, apoi iesiti cu bebe la plimbare, desi partea asta chiar nu iti place, iar mai pe seara trebuie neaparat sa plecati la spital pentru ca bebele a facut febra. Toate astea conduc catre a te invata cu perioada cand vei fi tatic.
       Vine apoi momentul in care nici nu vrei sa auzi: "Vom avea un bebe!". Toata tineretea iti sta in cale, tu trebuie doar sa o culegi! Si acum sa te impiedici de 3 vorbe?!  WTF, acum ce facem?! Te socotesti in fel si chip si pana la urma alegi o cale. 
       Trece timpul si apar pe rand burta, chelia .. si rata la casa, asta daca nu esti norocos sa mostenesti ceva frumos, cu vizor la intrare. 
Acum gata ai casa sau nu, ai masina sau nu, te-ai plimbat destul sau mai plastic zis "ai copilarit destul" si vrei si tu un copil. Te simti pregatit, esti focusat pe idee si te apuci de treaba, adica nu de treaba, ci folosesti toate resursele ca minunea sa se intample. Aici momentele ce au ca finalitate bebele, au doua cai:
       1. Ai dat buca si iata ca s-a intamplat sa se intample, si nici nu stii cat de repede a dat Domnul. Este partea cea mai frumoasa a ideii de copil, pentru ca apoi vin de-a valma peste tine toate celelalte, respectandu-se zicala: "Ce e placut dureaza putin sau ingrasa!"
       2. Cand bucuros incerci prima luna ajutat de o seara frumoasa si un vin rosu bun si nimic nu s-a intamplat. A fost placut si a doua luna, dar nimic. A treia luna iti pui ceva probleme, insa "stresul e de vina". Pleci in plimbare sa te destresezi si nimic, pentru ca nu s-au aliniat astrele. Luna urmatoare destresat, plimbat, te uiti pe cer si vezi ca astrele s-au aliniat si ataci frontal. Nici luna asta nu ai avut noroc. Astfel trec lunile si ajungi ca acea activitate ce pana acum 6-7 luni iti facea atat de multa placere, sa fie ceva de genul:
-Ai chef sau nu, treci aici ca asa zice calendarul!!!
-Pai ma doare capul!!!
-Nu imi pasa, ca nu futi cu capul!!!
-Pai as mai vrea si in alta pozitiei ca am un carcel de la caratul pepenilor.
-Mai, noi aici facem copii sau doar ne futem de placere?
E atunci simti ca lucrurile nu mai sunt asa cum ar trebui si lasi la voia Domnului momentul, in care astrele iti surad.
       Intr-o buna dimineata, pe la ora 4 cineva te trezeste, zicand: "VOM AVEA UN COPIL!!!!!!!!" Bucuria exulta prin fiecare por al viitoarei mamici. Tu esti abia trezit si te bucuri printre 2 cascaturi si incerci sa arati lucru acesta in felul tau de om adormit. Ori lucru asta chiar nu e bine, pentru ca abia de-acum urmeaza ce urmeaza, se defineste a fi: DEREGLARI HORMONALE. Trebuia sa sari pe tavan ca omul paianjen, ca ai vazut doar ca se poate, nu doar sa fi bucuros asa "in sufletul tau". Barbatii sunt antrenati de la inceputul casniciei pentru perioada ce urmeaza, in felul urmator: inmultesti anii de casnicie cu lunile si cu 3-4 zile sau pentru unele 7 zile si rezulta activitatea hormonala devianta. Daca ai puterea si simtul de observatie suficient dezvoltat in aceste 9 luni poti vedea urmatoarele: adormit subit la masa cu lingura in mana, hohote de ras ce se transforma in planset cu lacrimi, la 4 dimineata un ras infundat te trezeste pe motivul ca esti haios cand dormi, un crantanit constant, in orice moment ca e zi sau noapte, de bezele sparte in dinti si lista poate continua. Toate astea au darul de a te pregati pentru clipele de tortura psihica : COLICIIIIIIIII. Nu am intalnit familie ai caror copii sa fi avut colici si sa spuna ca au durat mai putin de 3 luni, desi in unele cazuri totul se reduce la 1-2 luni .
       Cumpatat, as putea spune ca este cuvantul ce insumeaza frumosul si uratul asteptarii, implinirii si dorintei, al minunii ce se naste si fara sa vrei al transformarii vietii tale. Transformare ireversibila pentru ca de atunci devii CINEVA. Cineva sa mearga dupa lapte, cineva sa ia pampers .. si toate astea cumulate intr-un singur cuvant "TATA".

Eu am, tu ai, el/ea are?

            M-am intrebat unde este granita intre a avea de dragul verbului sau pentru ca este necesitate. Personal imi doresc lucruri pentru ca imi sunt necesare si uneori ma suprind cum vreau pentru ca vreau, fara a fi insa o necesitate. 
       Am fost crescut intr-o casa in care era mai important sa schimbi covorul decat sa pleci in concediu. De ce? Pentru ca trebuia schimbat covorul. Nici mama, nici tata nu stia de ce, dar in casa se stia catrebuie.Am vazut cum batranii din jurul meu strang lucruri, acumuleaza, pun deoparte toate minunatiile pamantului in speranta ca le vor folosi candva, ceea ce ar denota o normalitate a varstei. Trebuie sa recunosc ca imi place sa ii cotrobai, sa regasesc bucati de istorie pe care sa o ajustez asa cum mi-ar placea.
       Candva am intalnit o doamna minunata ce avea diabet dintr-acela cu serigi si ore fixe de masa. Intr-o zi a venit si mi-a oferit o carte. Era o carte scumpa, frumos legata, iar gestul m-a surprins. Am acceptat-o cu gandul la valoarea pe care o primeam cadou, insa nu m-am putut abtine sa nu o intreb de ce. Doamna mi-a raspuns calm: "Cand oare crezi ca o voi reciti? Sunt atatea carti de citit si nu cred ca voi avea viata sa ajung din nou la ea." In clipa urmatoare ma gandeam la biblioteaca mea de acasa si cate din carti le recitisem. Un magic total de UNA. Hilar, dar era adevarat. Si culmea este ca imi dau seama, dar nu renunt la ele pentru ca poate candva am sa le recitesc. 
       Maxim a fost azi!  Am intrebat pe cineva in varsta ce citeste, aratand ostentativ ca face asta, si in loc de un titlu mi-a raspuns: "Doar o carte oarecare, dar mai am aici 1800 de volume si mai pot stoca inca pe atat in gagetul asta.".  Si la ce ii foseau 1800 de volume cand are timpul limitat?! Si unde nu pui ca ar mai fi putut stoca! 
Oare mai poate exista bucurie in "a avea" sau doar dorinta de mai mult?

Traim Vremuri fara Timp

Cel mai des intalnit slogam ce parca face parte din vorbirea articulata este: "Nu am timp de..".
De ce nu ai timp de o vizita la parinti? De ce nu ai timp sa te bucuri de un moment de joaca cu copii tai? De ce nu ai timp de a sta sa  asculti linistea? De ce nu ai timp pentru tine?

A fost o vreme cand "NU am bani" a fost propozitia dominanta. Bancile au rezolvat-o intru-un mod prin care te-au cumparat sau ti-au cumparat TIMPUL. Au construit usor, usor ideea de consumatorism care tradus ar insemna: muncesti, deci meriti sa te rasfeti cu o plasma de 1 m macar asa cum are toata lumea. Te-au invatat sa vrei si tu, sa ai ce are si patronul tau, insa nu ti-au spus ca tu trebuie sa iti vinzi Timpul pentru asta. Ca multi alti romani am cazut in aceasta capcana. Acum am o casa frumoasa, dar si un stres permanet pentru ziua de maine. Incerc sa il inlatur, insa gandul revine si este prezent in viata mea. Am vandut timp din viata si consider ca a meritat. Stresul mananca atata timp, chiar in clipa in care te gandesti la el si ulterior pe finalul vietii sau mai devreme se transforma in  boli ce iti consuma TIMP si energie. Totusi nu am renuntat la bucuria concediului, a timpului petrecut cu ai mei la mare si weekenduri in cabane uitate de timp. Nu vreau sa fiu malitios, dar am invata sa vrem mai mult si mai mult si tot atunci am redefinit bucuriile. Nu te mai bucuri de lucruri simple, ci vrei mai multe din orice. Canalele de a invata au fost diverse, dar toate au aceeasi finalitate, traiesti conform modei de la TV din filme sau reclame. Am privit la Masterchef si ce sa vezi oamenii din diverse ramuri (casnica, instructor auto, oier..) gateau homar ca la carte asa din capul lor. Dibaci oameni, insa mai grav e ca intr o emisiune culinara unde sunt diverse personalitati accentul insa se pune pe galceava, iar tu privitorule platesti cu Timp (nu uita ca in viata asta  acesta are o valoare limitata ). Iti vinzi Timpul pentru a vedea suferintele altora, necazurile lor si mai grav este ca posturile TV abunda de emisiuni penibil regizate despre prostie in toate formele ei de manifestare. "Domnia si prostia se platesc" insa nu realizezi ca plata se face cu fragmente din viata ta. Pentru prea multe persoane acesta plata nu se simte si vine momentul in care realizeza ca au inbatranit. Se agata apoi de momente fericite " am doi copii frumosi ca florile de primavara, asta e realizarea mea. " sau de napasta ce a cazut pe capul lor: " am avut un sot betiv si mi-am ratat viata" sau " n-am avut noroc si deaia nu ma pot lauda cu mari realizari" si explicatiile pot continua. Putini sunt cei ce considera ca Timpul lor l-au cheltuit cu ei ... De ce ? ptr ca am invatat sa vrem aia si aia. Una din sursele istoriei, un contor de timp in care unitatea de masura varieaza extrem de mult, este Folclorul. Oare ce forma va avea acesta peste 50 de ani si acum vrb doar despre Romania? Ce vor spune romanii de peste 200 de ani despre omul de azi? Poate ceva de genul: Oameniii de atunci isi masurau puterea in exacerbarea dorintei de a avea si o exprimau in versuri de genul: "Dusmanii imi poarta pica dar n-au valoarea mea".

Aeroport

     Unul dintre locurile cele mai pline de zambete si vise este aeroportul; acolo oamenii pleaca cu vise despre ce vor face si vin cu amintiri. Se leaga prietenii atunci cand avionul nu poate decola. Este un loc cu incarcatura religioasa, toate privirile sunt indreptate in sus si oamenii mai cu cedinta, din obisnuinta spun: "Doamne ajuta sa aterizeze ok!". Este un loc al bucuriei pentru cei ce coboara din avion, acestia fiind fericiti ca au aterizat in siguranta si de cele mai multe ori ii asteapta cineva cu care aproape invariabil se pupa.
     Totusi aeroportul nu este si cel mai haios loc. Cel mai hilar este la starea civila.  
     Sa o luam sistematic. Cand te intalnesti cu cunoscutii in fata starii civile acestia incep sa te felicite. Nu inteleg insa de ce! Pentru ca tu nu ai facut inca nimic. Totusi retineti ca esti felicitat. Te afli in fata ofiterului de stare civila si te intreaba: "Cetatene Cutare iei in casatorie pe ..?". Si tu zici : "Da!". In momentul imediat urmator cei care te-au felicitat ceva mai devreme, aplauda si incep sa rada!!!! Pai bine mai nene, voi ati venit aici sa radeti de mine ca ma casatoresc?
      In sinea mea cred ca lucrurile stau asa : parintii sunt bucurosi si rad crezand ca gata au scapat, de acum copii lor sunt si ei in randul lumii, cei casatoriti rad pentru ca in sinea lor te alaturi celor ce au jurat credinta vesnica, iar cei ce nu sunt casatoriti rad pentru ca de data asta au scapat. Cel mai trist suras il au fetele batrane, un dram de invidie asortata cu un pic de frustrare, toate spalate intr-o autosuficienta satisfacatoare.

Bucuria are numele fiecaruia dintre noi

           Am invatat ce este bucuria cu pasi mici: sa auzi glasul mamei ca mai apoi sa o vezi, sa iti sugi degetul ca mai apoi suzeta, sa megi ca mai apoi sa alergi, sa mergi pe bicla ca mai apoi pe motor. Toate au fost forme ale aceluiasi tip de bucurie, insa poate cea mai frumoasa si mai dulce dintre toate este nasterea propriului copil. Vorbesc acum doar din experienta unui tata. 
       Prima data cand aflii ca ai un copil tot universul este alaturi de tine, se bucura cu tine, afara nu mai ploua, toata lumea iti zambeste. Apoi vin colicii. Cine i-a avut sa ii uite, cine nu sa nu ii aiba. Nu stiu familie al carui copil sa fi avut colici si sa nu spuna ca nu au durat cel putin 3 luni. Este ceva de nedescris care, desi poate dura 3 saptamani te poate traumatiza ca pentru 3 luni. Insa, parca tinde sa se indulceasca toata povestea atunci cand fiinta din fata iti zambeste stirb cand te aude, doarme adanc doar pe pieptul tau si pozeaza linistit cu un firicel de lapte scurs in coltul gurii (cine are copii si-l vor aminti cu drag). Apoi creste si incepe sa mearga si sa vorbeasca. Din clipa primului pas casa se va rearanja si nimic nu mai este la locul lui sau asa cum stiam noi ca este. Dulapurile sunt mereu legate, totul are un alt regim de inaltime. Mamele au un mod foarte ciudat de a intelege limbi inca nevorbite. Inteleg dintr-o insirare de sunete ceea ce creierul nostru de mascul nici nu poate asocia cu ideea de vorbire. Cei drept la scurt timp dupa asta incepem si noi sa intelegem ca ar fi vorba despre mancare, jucarii, caca si..cam atat. Curand incepi sa te schimonosesti si sa vorbesti stalcit culminand cu discutiile din birou cu cuvinte de neinteles pentru colegi, si asta doar in primi 2 ani de viata...

Apoi incepi sa inveti poezii, sa numeri, sa scrii, sa citesti, sa alergi in urma bicicletei, sa tipi: “Atentie la masina!!!”, sa te bati cu bulgari, sa inoti si mai ales sa fi sora medicala. Inveti durerea prin simpatie si mai ales bucuria succesului prin simpatie.  Scoala e cel mai bun prilej sa fi elevul care nu ai fost atunci cand trebuia: “Nu se face 5 asa, uite asa!“, "Nu asa trebuie facut lucru manual, ca uite iese din contur! Hai sa iti arat eu cum se face.“ si uite asa ai facut singur mai mult de juma de plansa. Si asta in primi ani de scoala...
Va urma..,dar dupa ce se va naste viitorul fin...

Zagreb

          Am pornit in aventura din Zagreb cu cateva zile inainte: pasapoarte, bani de luat, de facut rezervarile la hotel si tot ce trebuie ca totul sa fie bine si sabia de ninja din rezerva lui Bogdan.
       A venit si sambata seara, duminica trebuia sa plecam. NICIODATA sa nu iti planifici o plecare de dimineata cand in seara precedena este finala UCL! A trebui sa stau s-o vad, caci meciul a fost extrem de dinamic, cu multe ratari.
       Am plecat dupa 4 ore de somn intr-o calatorie de 1000 de km. Prima parte a drumului a sofat colegul meu, un maniac al condusului, prin urmare am zacut linistit langa el. Am tras usor de ochi pana cand omul meu cu tristete mi-a spus: “Man e randul tau! Numai sunt decat 280 de km lungi ca moartea de tbc.”
       Ne-am cazat la un hotel de patru stele prafuite, care avea receptia la etajul 2 (ajungeai acolo cu un lift care urca doar 2 etaje) si buda restaurantului de la parter era la etajul 1. In rest, curat si cucerit de nemti. Am plecat in pantaloni scurti si un hanorac, in caz ca ar fi fost ceva mai rece, insa in luna mai la Zagreb au fost fix 12°C.
      Usor am alunecat din hotel direct intr-o terasa, unde am consumat o balega de hamburger (hraneai un sat somalez la pranz din el) inecat in maioneza si asezonat usor cu o bere locala (o infectie ceva cu O ..). Zagrebul este un oras frumusel, linistit, insa pentru moment nu stie sa atraga banii turistilor cu nimicuri pe care ca vizitator le cumperi sa marchezi cumva ca ai fost acolo, cu toate magazinele inchise duminica dupa ora 18 si cu un centru cochet. Am ajuns in camera si dupa un dus atat de rapid ca nu mi-am dat seama daca m-am udat sau nu, am adormit.
       La ora 7 am facut ochi, am bagat in seama un mic dejun serios si apoi am plecat la intalnirea pentru care batusem atata amar de drum. A venit Babic la noi si ne-a condus la sediul societatii. A tinut cursul Juraj, cu patosul unui motociclist ce vorbeste despre panouri solare. Am plecat de la colegii croati atunci cand dupa un scurtcircuit in laborator s-a stins lumina in tot sediul.
       Seara am iesit la plimbare si langa o biserica veche l-am reintalnit pe Juraj alaturi de care am purces la cautat bere locala de calitate. Dupa lupte seculare am descoperit berea facuta in casa. BUNA BERE! Mai multe nu prea imi mai aduc aminte, insa mai am ceva de mentionat: se pare ca denumirea localitatii Pula din Croatia nu este singurul cuvant care in alta limba are intelesuri “simpatice”, la el se adauga cuvantul pića care in limba croata inseamna bauturi, iar in limba slovaca inseamna..-vezi google translator. Veseli fiind, am mers cu de-acum prietenul Juraj in camera de hotel sa ii prezentam un Ciuc, caci altfel vezi lumea dupa o bere de Romania. Seara am petrecut-o la o carciuma cu specific italian si cu bere traditionala  cam nasoala. Am executat apoi ritualul de culcare si uite asa s-a facut ora 6 dimineata cand m-a trezit soarele ce imi batea in cap.
       Inapoi acasa a fost aproape fara oprire pentru ca voiam  sa imi gasesc fiul inca treaz.
       E frumos Zagrebul, insa nu dupa 1000 de km pe zi!