Zagreb

          Am pornit in aventura din Zagreb cu cateva zile inainte: pasapoarte, bani de luat, de facut rezervarile la hotel si tot ce trebuie ca totul sa fie bine si sabia de ninja din rezerva lui Bogdan.
       A venit si sambata seara, duminica trebuia sa plecam. NICIODATA sa nu iti planifici o plecare de dimineata cand in seara precedena este finala UCL! A trebui sa stau s-o vad, caci meciul a fost extrem de dinamic, cu multe ratari.
       Am plecat dupa 4 ore de somn intr-o calatorie de 1000 de km. Prima parte a drumului a sofat colegul meu, un maniac al condusului, prin urmare am zacut linistit langa el. Am tras usor de ochi pana cand omul meu cu tristete mi-a spus: “Man e randul tau! Numai sunt decat 280 de km lungi ca moartea de tbc.”
       Ne-am cazat la un hotel de patru stele prafuite, care avea receptia la etajul 2 (ajungeai acolo cu un lift care urca doar 2 etaje) si buda restaurantului de la parter era la etajul 1. In rest, curat si cucerit de nemti. Am plecat in pantaloni scurti si un hanorac, in caz ca ar fi fost ceva mai rece, insa in luna mai la Zagreb au fost fix 12°C.
      Usor am alunecat din hotel direct intr-o terasa, unde am consumat o balega de hamburger (hraneai un sat somalez la pranz din el) inecat in maioneza si asezonat usor cu o bere locala (o infectie ceva cu O ..). Zagrebul este un oras frumusel, linistit, insa pentru moment nu stie sa atraga banii turistilor cu nimicuri pe care ca vizitator le cumperi sa marchezi cumva ca ai fost acolo, cu toate magazinele inchise duminica dupa ora 18 si cu un centru cochet. Am ajuns in camera si dupa un dus atat de rapid ca nu mi-am dat seama daca m-am udat sau nu, am adormit.
       La ora 7 am facut ochi, am bagat in seama un mic dejun serios si apoi am plecat la intalnirea pentru care batusem atata amar de drum. A venit Babic la noi si ne-a condus la sediul societatii. A tinut cursul Juraj, cu patosul unui motociclist ce vorbeste despre panouri solare. Am plecat de la colegii croati atunci cand dupa un scurtcircuit in laborator s-a stins lumina in tot sediul.
       Seara am iesit la plimbare si langa o biserica veche l-am reintalnit pe Juraj alaturi de care am purces la cautat bere locala de calitate. Dupa lupte seculare am descoperit berea facuta in casa. BUNA BERE! Mai multe nu prea imi mai aduc aminte, insa mai am ceva de mentionat: se pare ca denumirea localitatii Pula din Croatia nu este singurul cuvant care in alta limba are intelesuri “simpatice”, la el se adauga cuvantul pića care in limba croata inseamna bauturi, iar in limba slovaca inseamna..-vezi google translator. Veseli fiind, am mers cu de-acum prietenul Juraj in camera de hotel sa ii prezentam un Ciuc, caci altfel vezi lumea dupa o bere de Romania. Seara am petrecut-o la o carciuma cu specific italian si cu bere traditionala  cam nasoala. Am executat apoi ritualul de culcare si uite asa s-a facut ora 6 dimineata cand m-a trezit soarele ce imi batea in cap.
       Inapoi acasa a fost aproape fara oprire pentru ca voiam  sa imi gasesc fiul inca treaz.
       E frumos Zagrebul, insa nu dupa 1000 de km pe zi!