Motociclismul! Ce frumusete!!!
Motoreta este ceva exotic in Romania si nu pentru ca Romania ar avea o
clima ce nu ar permite statul in sa, ci mai ales pentru ca inca suntem considerati
donatori de organe. Este foarte foarte adevarat ca ar trebui duse campanii de constientizare
a pericolului la care te expui atunci cand calaresti printre masini de 150 de cai.
Nu spun ca este un lucru rau, ci doar ca soferii atenti sau nu, nu te pot vedea. Exista
o poveste cum ca fiecare motorist cade. Tot in poveste se spune ca exita 2 cauze mari pentru care cazi, ori este "conservarul" „bou”, ori esti tu „bou”. Ma inscriu cu succes
la ultima. Am un motor Yamaha Virago 535, adica o motoreta cu locuri la geam.
Mergi si uiti ca esti pe motor pentru ca peisajul ruleaza usor pe langa tine,
gandurile se zbat in casca si functiile creierului se reduc la minim. Iti pierzi
concentrarea mai ales daca pe unde mergi natura coboara asupra ta un verde crud
ce peste toate mai si miroase a padure. Si uite asa cu mirosul de padure in
nas, cu gandurile malaxate in casca de vantul ce suiera in urechi, te duci si te
tot duci pana cand drumul se termina sau ca in cazul meu, coteste la stanga. Dar
nu-i nimic, te ridici, te scuturi de praf, vefici motorul si pleci mai departe.
De curand am fost intr-o calatorie de 3 zile. Am pregatit-o adanc, cu treseu vazut pe google maps, cu timpi si kilometrii cronometrati atent. Bineinteles, cu nerabdarea voiajului, ne-am asigurat ca vom fi la timp la locul de intalnire, si anume o benzinarie din Pitesti, la ora 9:00. Dar un drum de 1500 de kilometrii nu putea incepe simplu, doar sa te sui pe motor si sa ii dai gaz, ci ca un facut, aproape intotdeauna incepe cu o maxima durere de burta. Asadar, cand toate astrele s-au aliniat am plecat catre Pitesti. Un drum plictisitor ca orice autostrada pe care o parcurgi cu maxim 130 km/h. Peste viteza asta, pe motorul meu este nevoie de un efort suplimentar ca sa te tii de coarne pentru a nu flutura ca drapelul pe castelul Bran. Din Pitesti am urmat traseul catre Brasov prin Campulung. Cand mergi cu masina nu realizezi frumusestea culoarului Rucar-Bran asa cum o constientizezi cand esti pe 2 roti. Drumul este rau plin de gropi astupate sau in lucru. Nu mi-a placut. Din Brasov lucrurile se schimba de parca ai fi in alta lume sau tara. Drumurile frumos asfaltate te plimba usor si lin. Asa te duce drumul pana aproape de Lacul Sf. Ana si de acolo mai departe catre Sighisoara. Ajungem in jurul orei 21 cand nici hotelierii nu credeau ca mai venim si timpul incepe sa se contracte. Doar ce apuci sa imbuci ceva si gata e ora 23:55. Am sarit rapid in dus si apoi direct la somn dupa apoape 12 ore de stat in sa si 500 de kilometri luati in piept. Mai este si maine o zi tot de 12 ore si aproape 500 km.
De curand am fost intr-o calatorie de 3 zile. Am pregatit-o adanc, cu treseu vazut pe google maps, cu timpi si kilometrii cronometrati atent. Bineinteles, cu nerabdarea voiajului, ne-am asigurat ca vom fi la timp la locul de intalnire, si anume o benzinarie din Pitesti, la ora 9:00. Dar un drum de 1500 de kilometrii nu putea incepe simplu, doar sa te sui pe motor si sa ii dai gaz, ci ca un facut, aproape intotdeauna incepe cu o maxima durere de burta. Asadar, cand toate astrele s-au aliniat am plecat catre Pitesti. Un drum plictisitor ca orice autostrada pe care o parcurgi cu maxim 130 km/h. Peste viteza asta, pe motorul meu este nevoie de un efort suplimentar ca sa te tii de coarne pentru a nu flutura ca drapelul pe castelul Bran. Din Pitesti am urmat traseul catre Brasov prin Campulung. Cand mergi cu masina nu realizezi frumusestea culoarului Rucar-Bran asa cum o constientizezi cand esti pe 2 roti. Drumul este rau plin de gropi astupate sau in lucru. Nu mi-a placut. Din Brasov lucrurile se schimba de parca ai fi in alta lume sau tara. Drumurile frumos asfaltate te plimba usor si lin. Asa te duce drumul pana aproape de Lacul Sf. Ana si de acolo mai departe catre Sighisoara. Ajungem in jurul orei 21 cand nici hotelierii nu credeau ca mai venim si timpul incepe sa se contracte. Doar ce apuci sa imbuci ceva si gata e ora 23:55. Am sarit rapid in dus si apoi direct la somn dupa apoape 12 ore de stat in sa si 500 de kilometri luati in piept. Mai este si maine o zi tot de 12 ore si aproape 500 km.
