Bucuria are numele fiecaruia dintre noi

           Am invatat ce este bucuria cu pasi mici: sa auzi glasul mamei ca mai apoi sa o vezi, sa iti sugi degetul ca mai apoi suzeta, sa megi ca mai apoi sa alergi, sa mergi pe bicla ca mai apoi pe motor. Toate au fost forme ale aceluiasi tip de bucurie, insa poate cea mai frumoasa si mai dulce dintre toate este nasterea propriului copil. Vorbesc acum doar din experienta unui tata. 
       Prima data cand aflii ca ai un copil tot universul este alaturi de tine, se bucura cu tine, afara nu mai ploua, toata lumea iti zambeste. Apoi vin colicii. Cine i-a avut sa ii uite, cine nu sa nu ii aiba. Nu stiu familie al carui copil sa fi avut colici si sa nu spuna ca nu au durat cel putin 3 luni. Este ceva de nedescris care, desi poate dura 3 saptamani te poate traumatiza ca pentru 3 luni. Insa, parca tinde sa se indulceasca toata povestea atunci cand fiinta din fata iti zambeste stirb cand te aude, doarme adanc doar pe pieptul tau si pozeaza linistit cu un firicel de lapte scurs in coltul gurii (cine are copii si-l vor aminti cu drag). Apoi creste si incepe sa mearga si sa vorbeasca. Din clipa primului pas casa se va rearanja si nimic nu mai este la locul lui sau asa cum stiam noi ca este. Dulapurile sunt mereu legate, totul are un alt regim de inaltime. Mamele au un mod foarte ciudat de a intelege limbi inca nevorbite. Inteleg dintr-o insirare de sunete ceea ce creierul nostru de mascul nici nu poate asocia cu ideea de vorbire. Cei drept la scurt timp dupa asta incepem si noi sa intelegem ca ar fi vorba despre mancare, jucarii, caca si..cam atat. Curand incepi sa te schimonosesti si sa vorbesti stalcit culminand cu discutiile din birou cu cuvinte de neinteles pentru colegi, si asta doar in primi 2 ani de viata...

Apoi incepi sa inveti poezii, sa numeri, sa scrii, sa citesti, sa alergi in urma bicicletei, sa tipi: “Atentie la masina!!!”, sa te bati cu bulgari, sa inoti si mai ales sa fi sora medicala. Inveti durerea prin simpatie si mai ales bucuria succesului prin simpatie.  Scoala e cel mai bun prilej sa fi elevul care nu ai fost atunci cand trebuia: “Nu se face 5 asa, uite asa!“, "Nu asa trebuie facut lucru manual, ca uite iese din contur! Hai sa iti arat eu cum se face.“ si uite asa ai facut singur mai mult de juma de plansa. Si asta in primi ani de scoala...
Va urma..,dar dupa ce se va naste viitorul fin...