Felicitari

Imi este somn. Ochii sunt uscati si ustura, ploapele sunt grele si apasa din ce in ce mai tare pe pedala somnului lin. Mi-am gasit un locsor placut, ascuns de lumina unde pot visa oricat si m-am lasat dus de val acompaniat de o respiratie sacadata in apropierea capului meu. E fiica mea. Incerc sa dorm alaturi de ea pentru ca daca ratez momentul, raman cu doar 4 ore de somn si azi. 
Am petrecut impreuna doar trei zile si deja am invatat cand ii este foame si cand trebuie doar imbracata in atentie. Asadar, sunt un bulgare de fericire adormit, ce asculta bucuria unei noi vieti ce isi croieste drum prin greutatile varstei si simt cum mi se relaxeaza mainile, picioarele, functii creierului scad la nivel subprimar, insa nu imi pierd ranjetul tamp pe care l-am capatat la nasterea Mariei. Ascult respiratia linistita si adorm usurel  intr-o canapea de copii (are lungime maxima de 1 m!?). Cand abia adormi suna telefonul pe care il ai langa tine in caz ca ar avea CINEVA nevoie de CEVA si tu esti singurul om din lume care il poate oferii. Este un prieten ce vrea sa te FELICITE.  Da!! Pai meriti sa fi felicitat. Ai avut un travaliu de 10 ore, ai fofo facuta zob de nu poti sa stai pe scaun, iar de mancat, mananci ca la picnic (adica in picioare), iti curg tatele de zici ca esti melc si lasi dare pe unde te duci, ai hormoni in tine cat un borcan de steroizi, deci da domne meriti sa fi felicitat. Si asa in treacat:
"Sotia ce face ? E bine? DA! E, nu acum, mai peste o luna dupa ce te refaci poate dai o bere in cinstea ficei tale si sa iti traiasca!"
Senzational, dar cam asa decurg 90% din apelurile primite: te felicita pe tine ca tata pentru realizarea avuta, pentru ca asa cum am spus meriti , intreaba de starea de sanatate a sotiei si bebelusului si la final "SA ITI TRAIASCA!" Hai sa indraznim mai mult si sa ii dorim sa fie FERICITA...

In asteptarea Mariei

          Poate cel mai frumos moment din istoria de aproape 100 de ani a unui om este acela cand asteapta un copil.
       Te pregatesti pentru acest moment in medie aproape 15 ani. La inceput iti faci o familie cu prietena din fata blocului ce vrea sa fie sotia ta si impreuna, pe covorasul ponosit pe care acum il consideri a fi casa ta, ai primul copil. E din carpa, cu ochii de plastic de un albastru intens pe care ti doresti in ascuns, si care spre fericirea ta nu are colici de nici o forma si nu plange de foame. Ii aduci "sotiei" bani (pentru ca noi barbatii trebuie sa mergem la servici si ele doamnele sa stea acasa cu bebele), adica frunze, dar nu orice fel de frunze pentru ca au invatat inca de mici sa fie mofturoase, si te asezi cu ea la masa, servesti noroi cu frunze, apoi iesiti cu bebe la plimbare, desi partea asta chiar nu iti place, iar mai pe seara trebuie neaparat sa plecati la spital pentru ca bebele a facut febra. Toate astea conduc catre a te invata cu perioada cand vei fi tatic.
       Vine apoi momentul in care nici nu vrei sa auzi: "Vom avea un bebe!". Toata tineretea iti sta in cale, tu trebuie doar sa o culegi! Si acum sa te impiedici de 3 vorbe?!  WTF, acum ce facem?! Te socotesti in fel si chip si pana la urma alegi o cale. 
       Trece timpul si apar pe rand burta, chelia .. si rata la casa, asta daca nu esti norocos sa mostenesti ceva frumos, cu vizor la intrare. 
Acum gata ai casa sau nu, ai masina sau nu, te-ai plimbat destul sau mai plastic zis "ai copilarit destul" si vrei si tu un copil. Te simti pregatit, esti focusat pe idee si te apuci de treaba, adica nu de treaba, ci folosesti toate resursele ca minunea sa se intample. Aici momentele ce au ca finalitate bebele, au doua cai:
       1. Ai dat buca si iata ca s-a intamplat sa se intample, si nici nu stii cat de repede a dat Domnul. Este partea cea mai frumoasa a ideii de copil, pentru ca apoi vin de-a valma peste tine toate celelalte, respectandu-se zicala: "Ce e placut dureaza putin sau ingrasa!"
       2. Cand bucuros incerci prima luna ajutat de o seara frumoasa si un vin rosu bun si nimic nu s-a intamplat. A fost placut si a doua luna, dar nimic. A treia luna iti pui ceva probleme, insa "stresul e de vina". Pleci in plimbare sa te destresezi si nimic, pentru ca nu s-au aliniat astrele. Luna urmatoare destresat, plimbat, te uiti pe cer si vezi ca astrele s-au aliniat si ataci frontal. Nici luna asta nu ai avut noroc. Astfel trec lunile si ajungi ca acea activitate ce pana acum 6-7 luni iti facea atat de multa placere, sa fie ceva de genul:
-Ai chef sau nu, treci aici ca asa zice calendarul!!!
-Pai ma doare capul!!!
-Nu imi pasa, ca nu futi cu capul!!!
-Pai as mai vrea si in alta pozitiei ca am un carcel de la caratul pepenilor.
-Mai, noi aici facem copii sau doar ne futem de placere?
E atunci simti ca lucrurile nu mai sunt asa cum ar trebui si lasi la voia Domnului momentul, in care astrele iti surad.
       Intr-o buna dimineata, pe la ora 4 cineva te trezeste, zicand: "VOM AVEA UN COPIL!!!!!!!!" Bucuria exulta prin fiecare por al viitoarei mamici. Tu esti abia trezit si te bucuri printre 2 cascaturi si incerci sa arati lucru acesta in felul tau de om adormit. Ori lucru asta chiar nu e bine, pentru ca abia de-acum urmeaza ce urmeaza, se defineste a fi: DEREGLARI HORMONALE. Trebuia sa sari pe tavan ca omul paianjen, ca ai vazut doar ca se poate, nu doar sa fi bucuros asa "in sufletul tau". Barbatii sunt antrenati de la inceputul casniciei pentru perioada ce urmeaza, in felul urmator: inmultesti anii de casnicie cu lunile si cu 3-4 zile sau pentru unele 7 zile si rezulta activitatea hormonala devianta. Daca ai puterea si simtul de observatie suficient dezvoltat in aceste 9 luni poti vedea urmatoarele: adormit subit la masa cu lingura in mana, hohote de ras ce se transforma in planset cu lacrimi, la 4 dimineata un ras infundat te trezeste pe motivul ca esti haios cand dormi, un crantanit constant, in orice moment ca e zi sau noapte, de bezele sparte in dinti si lista poate continua. Toate astea au darul de a te pregati pentru clipele de tortura psihica : COLICIIIIIIIII. Nu am intalnit familie ai caror copii sa fi avut colici si sa spuna ca au durat mai putin de 3 luni, desi in unele cazuri totul se reduce la 1-2 luni .
       Cumpatat, as putea spune ca este cuvantul ce insumeaza frumosul si uratul asteptarii, implinirii si dorintei, al minunii ce se naste si fara sa vrei al transformarii vietii tale. Transformare ireversibila pentru ca de atunci devii CINEVA. Cineva sa mearga dupa lapte, cineva sa ia pampers .. si toate astea cumulate intr-un singur cuvant "TATA".

Eu am, tu ai, el/ea are?

            M-am intrebat unde este granita intre a avea de dragul verbului sau pentru ca este necesitate. Personal imi doresc lucruri pentru ca imi sunt necesare si uneori ma suprind cum vreau pentru ca vreau, fara a fi insa o necesitate. 
       Am fost crescut intr-o casa in care era mai important sa schimbi covorul decat sa pleci in concediu. De ce? Pentru ca trebuia schimbat covorul. Nici mama, nici tata nu stia de ce, dar in casa se stia catrebuie.Am vazut cum batranii din jurul meu strang lucruri, acumuleaza, pun deoparte toate minunatiile pamantului in speranta ca le vor folosi candva, ceea ce ar denota o normalitate a varstei. Trebuie sa recunosc ca imi place sa ii cotrobai, sa regasesc bucati de istorie pe care sa o ajustez asa cum mi-ar placea.
       Candva am intalnit o doamna minunata ce avea diabet dintr-acela cu serigi si ore fixe de masa. Intr-o zi a venit si mi-a oferit o carte. Era o carte scumpa, frumos legata, iar gestul m-a surprins. Am acceptat-o cu gandul la valoarea pe care o primeam cadou, insa nu m-am putut abtine sa nu o intreb de ce. Doamna mi-a raspuns calm: "Cand oare crezi ca o voi reciti? Sunt atatea carti de citit si nu cred ca voi avea viata sa ajung din nou la ea." In clipa urmatoare ma gandeam la biblioteaca mea de acasa si cate din carti le recitisem. Un magic total de UNA. Hilar, dar era adevarat. Si culmea este ca imi dau seama, dar nu renunt la ele pentru ca poate candva am sa le recitesc. 
       Maxim a fost azi!  Am intrebat pe cineva in varsta ce citeste, aratand ostentativ ca face asta, si in loc de un titlu mi-a raspuns: "Doar o carte oarecare, dar mai am aici 1800 de volume si mai pot stoca inca pe atat in gagetul asta.".  Si la ce ii foseau 1800 de volume cand are timpul limitat?! Si unde nu pui ca ar mai fi putut stoca! 
Oare mai poate exista bucurie in "a avea" sau doar dorinta de mai mult?

Traim Vremuri fara Timp

Cel mai des intalnit slogam ce parca face parte din vorbirea articulata este: "Nu am timp de..".
De ce nu ai timp de o vizita la parinti? De ce nu ai timp sa te bucuri de un moment de joaca cu copii tai? De ce nu ai timp de a sta sa  asculti linistea? De ce nu ai timp pentru tine?

A fost o vreme cand "NU am bani" a fost propozitia dominanta. Bancile au rezolvat-o intru-un mod prin care te-au cumparat sau ti-au cumparat TIMPUL. Au construit usor, usor ideea de consumatorism care tradus ar insemna: muncesti, deci meriti sa te rasfeti cu o plasma de 1 m macar asa cum are toata lumea. Te-au invatat sa vrei si tu, sa ai ce are si patronul tau, insa nu ti-au spus ca tu trebuie sa iti vinzi Timpul pentru asta. Ca multi alti romani am cazut in aceasta capcana. Acum am o casa frumoasa, dar si un stres permanet pentru ziua de maine. Incerc sa il inlatur, insa gandul revine si este prezent in viata mea. Am vandut timp din viata si consider ca a meritat. Stresul mananca atata timp, chiar in clipa in care te gandesti la el si ulterior pe finalul vietii sau mai devreme se transforma in  boli ce iti consuma TIMP si energie. Totusi nu am renuntat la bucuria concediului, a timpului petrecut cu ai mei la mare si weekenduri in cabane uitate de timp. Nu vreau sa fiu malitios, dar am invata sa vrem mai mult si mai mult si tot atunci am redefinit bucuriile. Nu te mai bucuri de lucruri simple, ci vrei mai multe din orice. Canalele de a invata au fost diverse, dar toate au aceeasi finalitate, traiesti conform modei de la TV din filme sau reclame. Am privit la Masterchef si ce sa vezi oamenii din diverse ramuri (casnica, instructor auto, oier..) gateau homar ca la carte asa din capul lor. Dibaci oameni, insa mai grav e ca intr o emisiune culinara unde sunt diverse personalitati accentul insa se pune pe galceava, iar tu privitorule platesti cu Timp (nu uita ca in viata asta  acesta are o valoare limitata ). Iti vinzi Timpul pentru a vedea suferintele altora, necazurile lor si mai grav este ca posturile TV abunda de emisiuni penibil regizate despre prostie in toate formele ei de manifestare. "Domnia si prostia se platesc" insa nu realizezi ca plata se face cu fragmente din viata ta. Pentru prea multe persoane acesta plata nu se simte si vine momentul in care realizeza ca au inbatranit. Se agata apoi de momente fericite " am doi copii frumosi ca florile de primavara, asta e realizarea mea. " sau de napasta ce a cazut pe capul lor: " am avut un sot betiv si mi-am ratat viata" sau " n-am avut noroc si deaia nu ma pot lauda cu mari realizari" si explicatiile pot continua. Putini sunt cei ce considera ca Timpul lor l-au cheltuit cu ei ... De ce ? ptr ca am invatat sa vrem aia si aia. Una din sursele istoriei, un contor de timp in care unitatea de masura varieaza extrem de mult, este Folclorul. Oare ce forma va avea acesta peste 50 de ani si acum vrb doar despre Romania? Ce vor spune romanii de peste 200 de ani despre omul de azi? Poate ceva de genul: Oameniii de atunci isi masurau puterea in exacerbarea dorintei de a avea si o exprimau in versuri de genul: "Dusmanii imi poarta pica dar n-au valoarea mea".

Aeroport

     Unul dintre locurile cele mai pline de zambete si vise este aeroportul; acolo oamenii pleaca cu vise despre ce vor face si vin cu amintiri. Se leaga prietenii atunci cand avionul nu poate decola. Este un loc cu incarcatura religioasa, toate privirile sunt indreptate in sus si oamenii mai cu cedinta, din obisnuinta spun: "Doamne ajuta sa aterizeze ok!". Este un loc al bucuriei pentru cei ce coboara din avion, acestia fiind fericiti ca au aterizat in siguranta si de cele mai multe ori ii asteapta cineva cu care aproape invariabil se pupa.
     Totusi aeroportul nu este si cel mai haios loc. Cel mai hilar este la starea civila.  
     Sa o luam sistematic. Cand te intalnesti cu cunoscutii in fata starii civile acestia incep sa te felicite. Nu inteleg insa de ce! Pentru ca tu nu ai facut inca nimic. Totusi retineti ca esti felicitat. Te afli in fata ofiterului de stare civila si te intreaba: "Cetatene Cutare iei in casatorie pe ..?". Si tu zici : "Da!". In momentul imediat urmator cei care te-au felicitat ceva mai devreme, aplauda si incep sa rada!!!! Pai bine mai nene, voi ati venit aici sa radeti de mine ca ma casatoresc?
      In sinea mea cred ca lucrurile stau asa : parintii sunt bucurosi si rad crezand ca gata au scapat, de acum copii lor sunt si ei in randul lumii, cei casatoriti rad pentru ca in sinea lor te alaturi celor ce au jurat credinta vesnica, iar cei ce nu sunt casatoriti rad pentru ca de data asta au scapat. Cel mai trist suras il au fetele batrane, un dram de invidie asortata cu un pic de frustrare, toate spalate intr-o autosuficienta satisfacatoare.

Bucuria are numele fiecaruia dintre noi

           Am invatat ce este bucuria cu pasi mici: sa auzi glasul mamei ca mai apoi sa o vezi, sa iti sugi degetul ca mai apoi suzeta, sa megi ca mai apoi sa alergi, sa mergi pe bicla ca mai apoi pe motor. Toate au fost forme ale aceluiasi tip de bucurie, insa poate cea mai frumoasa si mai dulce dintre toate este nasterea propriului copil. Vorbesc acum doar din experienta unui tata. 
       Prima data cand aflii ca ai un copil tot universul este alaturi de tine, se bucura cu tine, afara nu mai ploua, toata lumea iti zambeste. Apoi vin colicii. Cine i-a avut sa ii uite, cine nu sa nu ii aiba. Nu stiu familie al carui copil sa fi avut colici si sa nu spuna ca nu au durat cel putin 3 luni. Este ceva de nedescris care, desi poate dura 3 saptamani te poate traumatiza ca pentru 3 luni. Insa, parca tinde sa se indulceasca toata povestea atunci cand fiinta din fata iti zambeste stirb cand te aude, doarme adanc doar pe pieptul tau si pozeaza linistit cu un firicel de lapte scurs in coltul gurii (cine are copii si-l vor aminti cu drag). Apoi creste si incepe sa mearga si sa vorbeasca. Din clipa primului pas casa se va rearanja si nimic nu mai este la locul lui sau asa cum stiam noi ca este. Dulapurile sunt mereu legate, totul are un alt regim de inaltime. Mamele au un mod foarte ciudat de a intelege limbi inca nevorbite. Inteleg dintr-o insirare de sunete ceea ce creierul nostru de mascul nici nu poate asocia cu ideea de vorbire. Cei drept la scurt timp dupa asta incepem si noi sa intelegem ca ar fi vorba despre mancare, jucarii, caca si..cam atat. Curand incepi sa te schimonosesti si sa vorbesti stalcit culminand cu discutiile din birou cu cuvinte de neinteles pentru colegi, si asta doar in primi 2 ani de viata...

Apoi incepi sa inveti poezii, sa numeri, sa scrii, sa citesti, sa alergi in urma bicicletei, sa tipi: “Atentie la masina!!!”, sa te bati cu bulgari, sa inoti si mai ales sa fi sora medicala. Inveti durerea prin simpatie si mai ales bucuria succesului prin simpatie.  Scoala e cel mai bun prilej sa fi elevul care nu ai fost atunci cand trebuia: “Nu se face 5 asa, uite asa!“, "Nu asa trebuie facut lucru manual, ca uite iese din contur! Hai sa iti arat eu cum se face.“ si uite asa ai facut singur mai mult de juma de plansa. Si asta in primi ani de scoala...
Va urma..,dar dupa ce se va naste viitorul fin...

Zagreb

          Am pornit in aventura din Zagreb cu cateva zile inainte: pasapoarte, bani de luat, de facut rezervarile la hotel si tot ce trebuie ca totul sa fie bine si sabia de ninja din rezerva lui Bogdan.
       A venit si sambata seara, duminica trebuia sa plecam. NICIODATA sa nu iti planifici o plecare de dimineata cand in seara precedena este finala UCL! A trebui sa stau s-o vad, caci meciul a fost extrem de dinamic, cu multe ratari.
       Am plecat dupa 4 ore de somn intr-o calatorie de 1000 de km. Prima parte a drumului a sofat colegul meu, un maniac al condusului, prin urmare am zacut linistit langa el. Am tras usor de ochi pana cand omul meu cu tristete mi-a spus: “Man e randul tau! Numai sunt decat 280 de km lungi ca moartea de tbc.”
       Ne-am cazat la un hotel de patru stele prafuite, care avea receptia la etajul 2 (ajungeai acolo cu un lift care urca doar 2 etaje) si buda restaurantului de la parter era la etajul 1. In rest, curat si cucerit de nemti. Am plecat in pantaloni scurti si un hanorac, in caz ca ar fi fost ceva mai rece, insa in luna mai la Zagreb au fost fix 12°C.
      Usor am alunecat din hotel direct intr-o terasa, unde am consumat o balega de hamburger (hraneai un sat somalez la pranz din el) inecat in maioneza si asezonat usor cu o bere locala (o infectie ceva cu O ..). Zagrebul este un oras frumusel, linistit, insa pentru moment nu stie sa atraga banii turistilor cu nimicuri pe care ca vizitator le cumperi sa marchezi cumva ca ai fost acolo, cu toate magazinele inchise duminica dupa ora 18 si cu un centru cochet. Am ajuns in camera si dupa un dus atat de rapid ca nu mi-am dat seama daca m-am udat sau nu, am adormit.
       La ora 7 am facut ochi, am bagat in seama un mic dejun serios si apoi am plecat la intalnirea pentru care batusem atata amar de drum. A venit Babic la noi si ne-a condus la sediul societatii. A tinut cursul Juraj, cu patosul unui motociclist ce vorbeste despre panouri solare. Am plecat de la colegii croati atunci cand dupa un scurtcircuit in laborator s-a stins lumina in tot sediul.
       Seara am iesit la plimbare si langa o biserica veche l-am reintalnit pe Juraj alaturi de care am purces la cautat bere locala de calitate. Dupa lupte seculare am descoperit berea facuta in casa. BUNA BERE! Mai multe nu prea imi mai aduc aminte, insa mai am ceva de mentionat: se pare ca denumirea localitatii Pula din Croatia nu este singurul cuvant care in alta limba are intelesuri “simpatice”, la el se adauga cuvantul pića care in limba croata inseamna bauturi, iar in limba slovaca inseamna..-vezi google translator. Veseli fiind, am mers cu de-acum prietenul Juraj in camera de hotel sa ii prezentam un Ciuc, caci altfel vezi lumea dupa o bere de Romania. Seara am petrecut-o la o carciuma cu specific italian si cu bere traditionala  cam nasoala. Am executat apoi ritualul de culcare si uite asa s-a facut ora 6 dimineata cand m-a trezit soarele ce imi batea in cap.
       Inapoi acasa a fost aproape fara oprire pentru ca voiam  sa imi gasesc fiul inca treaz.
       E frumos Zagrebul, insa nu dupa 1000 de km pe zi!

Botez

       Imi este atat de somn!!! Cred ca cel mai greu este sa stai treaz atunci cand esti obosit si cineva iti vorbeste monoton. Pleoapele devin mai grele, privirea se intetoseaza si cel mai greu e creierul. Apasa pe ochi, gandesti incet, si parca vorbele nu pot intra in cap. Inchizi usor ochii, o relaxare placuta te inconjoara, lasi capul in barbie, incepi sa te desprizi din lumea asta, cand niste tipete de bebelus iti ridica privirea. Atunci iti dai seama unde esti. La un botez! Pai un botez ar trebui sa fie un motiv de bucurie cu totul. Este bucuria increstinarii, cand esti botezat in Cristos. De acum pruncul are o religie, un crez, un pazitor (inger) si a primit taina impartasaniei.
       Intamplarea ma duce cu gandul catre un alt fapt neinteles si anume de ce in biserica ortodoxa, cantecele cu exceptia lui “Multi ani traiasca!” sunt de jale. Pai cum te poti bucura cand totul este psalmic?! Sa mai dau un exemplu simplu: toti crestinii cunosc rimtul aferent melodiei " Cristos a inviat din morti ..". Crestinule in ritmul acesta iti exprimi bucuria?! Este din punctul meu de vedere o melodie de jale. Daca asa “te poti bucura” de invierea lui Cristos, ce reprezinta poate cea mai incarcata de semnificatie sarbatoare, te bucuri si la nasterea Lui cu 2 colinde de Hrusca sau impodobesti bradul cu mama lui Fuego.
       In aceste conditii si daca asa se manifesta bucuria, inchid ochii, ma gandesc la nemurire, la pomana de data trecuta cand sotia celui raposat ne-a povestit cu mult haz cum au ramas ei blocati in munti 4 zile, au mancat doar cartofi, si de-aia are fiica lor parul blond..

2 cuvinte

       Fiecare om are si bune si rele, prin urmare am dreptul sa urasc anumite cuvinte. Cel mai mult urasc 2 cuvinte: ” Esti sigur?!”. Sa ma si explic. Vin impreuna cu sotia si copilul din concediu. Este noapte si cel mic doarme pe bancheta din spate. Toata ziua ne-am balacit in Marea Neagra, am plecat pe la ora 18 de pe litoral, deci suficient timp cat sa fie ora 23:00 cand am ajuns in fata portii de acasa. Obosit si plin de toata lehamitea pe care o pot strange pe 250 km de liniste, ca nu cumva sa se trezeasca Duracel (fiul meu), il iau in brate pe cel mic, il duc in casa, ma intorc sa aduc bagajele, pentru ca acestea nu vin singure, apoi ma duc sa dau mancare cainelui, ma duc sa inchid poarta si usa la intrarea in casa. Facem dusul si ne bagam in pat cu bucuria si linistea pe care ti-o da un concediu reusit. Relaxarea se instaleaza incepand de la picioare, apoi mainile pe care le simti grele si in cele din urma respiratia se linisteste si molcom ii spun sotiei: "Somn usor si fara vise!". Ea ma mangaie si suav imi spune: "Ai dat de mancare la caine?". Raspund: "DA.".
Sotia: Ai inchis poarta?
Eu: DA.
Sotia: Ai inchis usa la intrare?
Eu: DA.
Sotia: Ai inchis masina?
Eu: DA.
Sotia: ESTI SIGUR?
       E, aici s-a stricat toata treaba! Somnul a fugit, sangele incepe sa imi bata in tample, incep sa ma enervez. "La dracu!!!!!!!!!! De unde mama masi sa fiu sigur ca am inchis masina? Am inchis-o, dar nu ma pot jura pe carne de porc ca am facut-o." Asa ca ma ridic din pat, neuitand sa ma injur in gand si sa imi promit ca data viitoare sa stiu sigur ca am inchis masina si ma duc sa verific. Surprinzator, dar chiar am inchis-o. 
       Ma asez usurel in pat langa sotia mea si  ii aduc la cunostinta ca am inchis masina, poarta, usa, copilul doarme in patul sau si este invelit. Linistita imi spune: "NOAPTE BUNA!". O mangai usor si … nimic, pentru ca doarme de dinainte sa ma intorc stiind ca la intoarcerea mea in pat voi sti cu siguranta ca - am inchis masina, poarta, usa, copilul doarme in patul sau si este invelit.

Sunt un barbat de moda veche

       Sunt un barbat de moda veche, imi place sa vad o femeie, invaluita in misterul rochii de seara, cu pietul inghesuit intr-un corset sau sutien push-up. Imi place femeia senzuala si blanda. Imi place acea doamna ce este feminina, ce iti zambeste cu ochii si rade cu toata fiinta si poate cel mai important ce are un comportament adecvat locului unde o intalnesti. O apreciez pe doamna de la brutarie, rosie in obraji ce imi da in fiecare dimineata covrigul, pe colega mea cu picioare lungi si cu taior-office ce mustaceste parca vinovat cand ne  intalnim, pe taranca arsa de soare ce imi pune un patrunjel in plus doar ca data viitoare sa vin tot la ea si in general orice femeie ce afiseaza naturalul in complexitatea si frumusetea lui.  
       Nu imi place si cred ca nimanui nu ii place o femeie ce injura si bea mai mult decat “Celentano” si totusi descopar ca este ceva mai rau de-atat: http://www.youtube.com/watch?v=J91ti_MpdHA

Pai bine mai fata, daca te arde jos tu tipi in gura mare?! Si daca tot tipi asa, macar o faci la tine in cartier sau la tine in oras, maxim la tine in tara. Dar nu te apuci sa strigi pe la toate radiourile ca te mananca undeva si acum oameni sa se incoloneze sa stinga focul ce te mistuie. 
       Insa nici noi romanii nu ne lasam mai prejos. Pana de curand a fost o fata care tipa la radio ca “el” e incult (“n-a prea fost la scoala”), dar nu mai el stia ce ii placea si oricum banii nu conteaza..: http://www.youtube.com/watch?v=FJ-htxouSE4,

ca sa nu mai spun ca se poate si mai bine:
 http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=2ysdePQ7fPA#!, 
alta cunoana ce tipa in gura mare ca vrea...

Nu stiu daca am inebunit eu sau acestea sunt valorile pe care vrem sa le promovam. Adica fiica mea, sau a ta cititorule, trebuie sa aiba bine intiparit in minte ca asa se face:  
http://www.apropo.ro/life-style/topul-fetelor-care-si-au-vandut-virginitatea-pe-internet-poze-10549003 ?

       Refuz insa sa fiu partas la aceast model de feminitate si subscriu la:
http://www.youtube.com/watch?v=OUuWTfhM8xI

SMS

    

       In sfarsit am inteles ce este acela un SMS. Pana azi nu am inteles pentru ce exista sms–ul.

     Sa ma explic:

     Daca vreau sa comunic ceva, cuiva, ii dau un telefon si ii spun ce am de spus. Cel mai mult imi place comunicarea fata in fata, iar telefonul isi are sens decat pentru mesaje scurte sau informari. Eu cand vorbesc o fac cu toata fiinta mea, cu mainile, cu ochiii, cu corpul. Daca vrei sa imi spui ceva astept sa te vad, sa iti vad trairile si astfel comunicarea dintre noi va fi completa. Mai gasesc telefonul util atunci cand iti este o rusine de mori si totusi trebuie sa ii spui …, oricum te fereste de scene d-alea penibile cu sau fara public. Partea proasta la telefon este ca te gaseste oriunde ai fi si nu poti spune ca nu ai vazut. Daca raspunzi si nu vorbesti cum o faci de obicei, ai gresit fatal: “De ce nu vorbesti cu mine?", "Imi ascuzi  ceva?” Si de aici s-a stricat dupa-amiaza, iar daca raspunsul nu e suficient de bun sa calmeze spiritele, gata nu mai primesti nimic deseara. Insa exista persoane ce dezvolta capacitati senzationale: soacra-mea a vorbit 6 ore la telefon. In timpul asta a mancat, a baut, a fost la W.C., dar cu telefonul lipit de cap. Si toate astea ca a doua zi sa se vada cu persoana de la capatul celalat al telefonului. Dar sa revin la sms. 

     Sms-ul  este chestia aia pe care de Craciun, toata lumea o trimite intregii agende telefonice, chiar daca sunt persoane cu care nu ai mai vorbit de 4 ani, copiata dintr-un mesaj de anul trecut sau de pe un site cu mesaje frumoase, dar scrise de altii. Cand il primesti te gandesti sa ii raspunzi ca asa e politicos, desi nu iti prea vine sa faci asta si uite asa cauti vorbe scrise de altii care sa oglindeasca ce gandesti tu decat sa dai un telefon sa ii spui omului ala ca te gandesti la el. E ca o relatie d-aia in care te simti jenat, dar din varii motive nu ii spui “nu mai vreu sa te vad”. De ce?  Pentru ca nu se face asa.

     Insa azi am primit cel mai frumos sms: ” Avem o fetita perfect sanatoasa!”. Nu as fi putut raspunde, dar micul mesaj l-am citit. Bucuria avea chipul meu, ma entuziasmasem total, am uitat ca sunt racit si am avut cea mai frumoasa prezentare. Sunt cel mai fericit om..!

Specie de oameni

         Dintre toate speciile de pe planeta asta, omul este pe departe cel mai complex. In specia umana gasesti cele mai ciudate exemple. Oameni ce se iubesc, oameni ce se urasc, oameni buni (in esenta lor nu cred ca exista oameni rai, ci doar oameni schiloditi sufleteste, cu tare psihologice), oameni cinstiti, oameni egosti, etc. 
       Cred, cumva ca pot intelege chiar si oamenii prosti, insa ceea ce nu inteleg sunt oamenii din specia "Politist Boschetar". Politia ROMANA ar trebui sa nu aiba un rol coergitiv, sa te inghesoaie prin colturi de ghisee sa iti rezolvi o problema generata de catre stat si preluata de Organ. Sa luam exemplu preschimbarea permisului: trebuie unul nou, cu costuri noi pentru mine ca cetatean. Eu nu am o problema cu vechiul permis, insa daca pana acum eram prosti sau nesanatosi cu "vechiul permis", acum platim mai mult sa avem acelasi permis, insa statul ne ia banii si sunt la fel de sanatosi. Insa partea cu milioane de ghisee si reguli nu este nimic in fata speciei "de boschet". Aia stau ascunsi pe sub poduri, pe dupa nameti de zapada, pe dupa tomberoane de gunoi, pe dupa alte masini si cand treci tu conducatorule auto, om ce ai frica lui Dumnezeu si nu faci infractiuni pentru ca asa vrei tu, iti sare in fata si haules "Da-mi permisul. Pai de ce? Pai nu am gresit. Ai gresit sau nu, tu da-mi permisul ca ne trebe bani la buget." Nu poti comenta, caci asa e, trebuie bani la buget, dar de ce trebuie fix banii mei? Pentru ca "politistul boschetar" te-a vazut pe tine.
       Nu stiu daca ati intalnit o alta specie, anume "specia numita secretara sau portar". Pai este ora 22 si ma duc cu o pizza in mana la spitalul unde a fost internat fiul meu cu 10 ore inainte si care nu avea drepturi de harana in ziua urmatoare. Deci cum ma duceam eu ca scufita rosie cu pizza in mana si cu compotul in punga, ma opreste portarul si ma intreaba "Unde te duci?", nu m-am putut abtine si l-am intrebat mirat "Dar unde credeti ca ma duc? Dupa cum se vede, ma duc la munte sa vad rasaritul sau sa iau picnik-ul intr-o sala din spital. Ce sectie imi recomandati? ".  
       Tot asa si politistul boschetar te intreaba zambind in coltul gurii "Stiti ce ati facut?". Pai sa ii raspund ca o casa, un copil sau un cacat de dimineata?! Nu cred ca il intereseza, insa ce il intereseaza e ceva ce poate stiu eu ca am facut si el nu. Apoi, intelegi ca nu mai ai scapare si ca va trebui sa participi la bugetul statului sau al posesorului de chipiu, depinde doar de cat de tare te doare. Pana acum am avut un respect si incredere in politie, insa de acum incolo am sa ma stardui sa fac o colectie cu tot personalul din politie ce are burta mai mare decat o gravida in 5 luni. Am sa fac poze si am sa le postez peste tot, chiar am sa le trimit catre politie cu intrebarea clara:
"Domnul din imagine a trecut oare probele fizice sau lucreaza sub acoperire in galeria rapidului? "

Marul

       Ma intrebam daca exista un fruct mai prezent in viata noastra decat Marul. Este prezent in religie, legende, sanatate, tehnologie. Sa luam pe rand fiiecare domeniu:
       Religie - Eva ii ofera lui Adam un mar. pai nu putea sa i ofere o banana sau o mineola ca sa nu zic un cumcoat insa nu ar fi inteles nimeni ce ii oferea (trebuia sa fie un element comun cu o larga raspandire) care sa se regaseasca in toate zonele geografice. Cam tot deatunci barbatul poarta semnul perfidei marturii a dragostei persoanei in care avea incredere (Marul lui Adam). Sa fi fost atunci o dorinta a Evei sa impartasasca cunoasterea (caci mancase din pomul cunoasterii) sau doar invidia ca acum ea v a fi izgonita si el va ramane incontinuare in rai?
       Legenda - Hera, Atena si Afrodita s-au certat pentru posesia marului ce o certifica cea mai frumoasa zeita. Si uitea asa darorita unui mar s-a creeat una din capodoperele modiale ODISEEA lui Homer, ca sa nu zic ca totul este bazat pe realitate si se cheama Razboiul Troiei. In povestile de pe meleagurile noastre fiecare erou are in traista un mar alaturi de branza si mamaliga, fructul cel mai ravnit si de aur este marul iar ca printesa
(eroina principala care este cea mai frumoasa din lume) sa fie ademenita i se ofera un mar (desigur acesta este pe jumatate otravit).
       Sanatate - Cred cu tarie ca nu exista Cura de Slabit sa nu aiba in continutul ei cel putin un mar. Cand se trece la diversificarea hranei nou-nascutului, primul aliment care i se da copilului este marul cu biscuit, pe care mamele il pregasc in cantitati mari astfel incat sa isi poata avea si ele partea din ambrozie.Consumate constant si intotdeauna cu tot cu coaja, merele reduc colesterolul, ajuta digestia mai ceva ca activia , previn bolile cardiovasculare si intaresc oasele, dau elasticitate si fermitate pielii, mentin glicemia la nivel normal.
       Tehnologie - Una din cele mai mari compani din lume se numeste APPLE si nu pruna sau levantica. Nu as vrea sa supar pe nimeni dar Iphone si Mac sunt varfuri de tehnologie. Iar cand apare un produs nou nu cu unul din mere se face oare comparatia?
       Si totusi mie nu imi plac merele!!!
       Iubesc cu ardoare "perele" si ...