miercuri, 21 august 2013

In asteptarea Mariei

          Poate cel mai frumos moment din istoria de aproape 100 de ani a unui om este acela cand asteapta un copil.
       Te pregatesti pentru acest moment in medie aproape 15 ani. La inceput iti faci o familie cu prietena din fata blocului ce vrea sa fie sotia ta si impreuna, pe covorasul ponosit pe care acum il consideri a fi casa ta, ai primul copil. E din carpa, cu ochii de plastic de un albastru intens pe care ti doresti in ascuns, si care spre fericirea ta nu are colici de nici o forma si nu plange de foame. Ii aduci "sotiei" bani (pentru ca noi barbatii trebuie sa mergem la servici si ele doamnele sa stea acasa cu bebele), adica frunze, dar nu orice fel de frunze pentru ca au invatat inca de mici sa fie mofturoase, si te asezi cu ea la masa, servesti noroi cu frunze, apoi iesiti cu bebe la plimbare, desi partea asta chiar nu iti place, iar mai pe seara trebuie neaparat sa plecati la spital pentru ca bebele a facut febra. Toate astea conduc catre a te invata cu perioada cand vei fi tatic.
       Vine apoi momentul in care nici nu vrei sa auzi: "Vom avea un bebe!". Toata tineretea iti sta in cale, tu trebuie doar sa o culegi! Si acum sa te impiedici de 3 vorbe?!  WTF, acum ce facem?! Te socotesti in fel si chip si pana la urma alegi o cale. 
       Trece timpul si apar pe rand burta, chelia .. si rata la casa, asta daca nu esti norocos sa mostenesti ceva frumos, cu vizor la intrare. 
Acum gata ai casa sau nu, ai masina sau nu, te-ai plimbat destul sau mai plastic zis "ai copilarit destul" si vrei si tu un copil. Te simti pregatit, esti focusat pe idee si te apuci de treaba, adica nu de treaba, ci folosesti toate resursele ca minunea sa se intample. Aici momentele ce au ca finalitate bebele, au doua cai:
       1. Ai dat buca si iata ca s-a intamplat sa se intample, si nici nu stii cat de repede a dat Domnul. Este partea cea mai frumoasa a ideii de copil, pentru ca apoi vin de-a valma peste tine toate celelalte, respectandu-se zicala: "Ce e placut dureaza putin sau ingrasa!"
       2. Cand bucuros incerci prima luna ajutat de o seara frumoasa si un vin rosu bun si nimic nu s-a intamplat. A fost placut si a doua luna, dar nimic. A treia luna iti pui ceva probleme, insa "stresul e de vina". Pleci in plimbare sa te destresezi si nimic, pentru ca nu s-au aliniat astrele. Luna urmatoare destresat, plimbat, te uiti pe cer si vezi ca astrele s-au aliniat si ataci frontal. Nici luna asta nu ai avut noroc. Astfel trec lunile si ajungi ca acea activitate ce pana acum 6-7 luni iti facea atat de multa placere, sa fie ceva de genul:
-Ai chef sau nu, treci aici ca asa zice calendarul!!!
-Pai ma doare capul!!!
-Nu imi pasa, ca nu futi cu capul!!!
-Pai as mai vrea si in alta pozitiei ca am un carcel de la caratul pepenilor.
-Mai, noi aici facem copii sau doar ne futem de placere?
E atunci simti ca lucrurile nu mai sunt asa cum ar trebui si lasi la voia Domnului momentul, in care astrele iti surad.
       Intr-o buna dimineata, pe la ora 4 cineva te trezeste, zicand: "VOM AVEA UN COPIL!!!!!!!!" Bucuria exulta prin fiecare por al viitoarei mamici. Tu esti abia trezit si te bucuri printre 2 cascaturi si incerci sa arati lucru acesta in felul tau de om adormit. Ori lucru asta chiar nu e bine, pentru ca abia de-acum urmeaza ce urmeaza, se defineste a fi: DEREGLARI HORMONALE. Trebuia sa sari pe tavan ca omul paianjen, ca ai vazut doar ca se poate, nu doar sa fi bucuros asa "in sufletul tau". Barbatii sunt antrenati de la inceputul casniciei pentru perioada ce urmeaza, in felul urmator: inmultesti anii de casnicie cu lunile si cu 3-4 zile sau pentru unele 7 zile si rezulta activitatea hormonala devianta. Daca ai puterea si simtul de observatie suficient dezvoltat in aceste 9 luni poti vedea urmatoarele: adormit subit la masa cu lingura in mana, hohote de ras ce se transforma in planset cu lacrimi, la 4 dimineata un ras infundat te trezeste pe motivul ca esti haios cand dormi, un crantanit constant, in orice moment ca e zi sau noapte, de bezele sparte in dinti si lista poate continua. Toate astea au darul de a te pregati pentru clipele de tortura psihica : COLICIIIIIIIII. Nu am intalnit familie ai caror copii sa fi avut colici si sa spuna ca au durat mai putin de 3 luni, desi in unele cazuri totul se reduce la 1-2 luni .
       Cumpatat, as putea spune ca este cuvantul ce insumeaza frumosul si uratul asteptarii, implinirii si dorintei, al minunii ce se naste si fara sa vrei al transformarii vietii tale. Transformare ireversibila pentru ca de atunci devii CINEVA. Cineva sa mearga dupa lapte, cineva sa ia pampers .. si toate astea cumulate intr-un singur cuvant "TATA".


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu