Imi era dor de scris..

    Acum am doi copii minunati si o sotie ce imi implineste visul. A trecut ceva timp decand nu am mai reusit sa imi astern gandurile intr o forma organizata.
    Nu stiu cum este pentru unii dar pentru mine timpul este contractat la maxim. Fiul meu este in perioada furiei ce iti iese prin piele, cu lacrimi si excese de strans din dinti.  Nu sunt un mare cunoscator al psihologiei copilului si incerc sa nu la las dus de frenezia cuvintelor atunci cand nervii sunt la limita. Am fost acolo si am gustat din plin din aceasta varsta dar parca atunci era cu batai pe strada, role cu patru roti si clasoare cu timbre. Cei mai indrazneti aveau si tevi cu cornete.. ba poate chiar si blue jeans. Traiesti trist cuprins de nelinistea actiunilor nefinalizate de visare, nu te indentifici cu nimic pentru ca esti unic si vrei totul. Zdruncinata varsta a hormonilor.Viata e frumosa cand e traita si cred ca mai frumoasa cand este visata.
   Pe dealta parte un vis blond plin de ifose de domnisoara ce imi acapareaza usor atentia printr-un pupic aruncat printre exclamatii de tipul :" Ai venit acasa (ochii ii lucesc si cauta undeva in spatele meu)! Te iubesc!MAMI unde e? A esti doar tu!"